Când scriu, eu mă scufund în oceanul slovelor, doar-doar voi găsi un mărgăritar ascuns într-o cochilie.
Aştern pe această foaie virtuală şiruri de cuvinte ca pe firele de lână toarse pe un fus, din care se întreţese o plasă de prins fluturi.
Este asta şi o cale neortodoxă de a mă cunoaşte pe mine însumi?
