Bucuria tristeții


Tristetea si bucuria in medicina chineza

După acel accident scaunul cu rotile este o parte a corpului ei.  Ea se bucură pentru fiecare nouă zi din viața ei.  Trăiește! Se ridică din pat, pivotează pe un singur picior, se așază-n cărucior, chiar dacă aceste mișcări îi răspândește dureri în tot corpul.  După ce își pregătește cafeaua așa cum îi place ei, ea reia lucrul pe pânza de goblen, o face  cu multă, multă răbdare și cu mare drag. Are tot timpul din lume. Când simte nevoia de a-și odihni privirea, fie merge la fereastra  mare din sufragerie, fie udă florile. Când le udă, urmărește cum dispare apa în pământul din vază, așteaptă un timp cât crede ea că-i trebuie apei  să invingă gravitația, să urce prin vasele capilare, apoi le vorbește în timp ce le mângâie frunzele, le  cercetează cu atenție,  și dacă cumva sunt invadate de  de musculițe, le stropește cu o soluție specială.  A renunțat la telefonul mobil,  vrea să  facă mișcare, să se deplaseze până în hol la măsuța cu telefonul fix. Îl așteaptă cu nerăbdare pe soțul ei. Seara ies împreună în oraș, au locul lor preferat, pe terasa de lângă parc. Acolo visează împreună.   Un copil este tot ce-și mai dorește,  nimic altceva.  Bucuria tristeții.

În microbuzul care se răsturnase trebuia să se afle colegul ei. Acesta  refuzase să meargă în delegație, deși șeful  îl  amenințase că îi va desface contractul de muncă.  Prima lui reacție când a auzit de accident, accident din care  colega sa a fost la un pas să-și piardă viața, a fost să-i mulțumească proniei. Cum altfel! Nu? Bucuros că trăiește.   Însă după o vreme a intrat într-o stare de  reală confuzie și chiar de teamă. Coșmar. A doua oară nu va mai putea să refuze să plece în delegație! Bucuria tristeții!

Bucuria și tristețea sunt două simțăminte ce par a fi plasate la antipozii ființei umane,  în realitate sunt așa de aproape încât  se întrepătrund. Bucuria tristeții.

 

 

Anunțuri

Excusare me!


Trecuse  noaptea de Sânzâiene și-n viața celor  doi prieteni, Aurică și Mitică, nu se întâmplase nicio minune! Ei au fost și vor râmâne tot holtei.

După câteva halbe de bere, așa pe nepusă masă își aruncară unul altuia multe vorbe de ocară. Nici ei nu mai știau de la ce anume începură să se atace cu vorbe nelalocul lor. Aurică, de felul lui mai puțin temperamental,  sări primul să mai salveze ce se mai putea salva din prietenia lor de-o viață!

  • Îmi cer scuze!, spuse, el.  Aurică își reglase vocea ca să pară  un om calm.
  • Serios? Cum vine asta? Tu îți ceri scuze ție?, îl seceră cu o scurtă rafală de  de întrebări, privindu-l pe Aurică mai de sus  și mai dintr-o parte.

  • Te deranjeazăașa de  mult? Te crezi la catedră? Revino cu picioarele pe   pământ. Ce, e prima dată când vorbesc așa?  Te-ai găsit tu să mă iei la bani mărunți. Ce-s cu fandoselile astea, ale tale, de doi bani? N-ai ceva mai bun de făcut?

  • Ho! Gata, potolește-te! Am încercat să te ajut să te îndrepți, să te  perfecționezi, să ai și tu un stil elevat în felul de a vorbi, dar după cum văd, n-am cu cine. … Mă las păgubaș. Uite,  îmi cer eu scuze, dacă cumva  te-am deranjat!, adăugă Mitică cu un glas liniștit, de parcă i-ar fi fost jenă de cele spuse  adineaori.

  • Hă, hă, hă, … hă, hă, hă!  râse Aurică,  dar nu era un râs sănătos. După ce se potoli,  îi spuse:

  • Iată ce-mi aud urechile, domnul pro-fe-sor își cere scuze lui.

  • Poate vrei să spui ”își cere scuze sieși”.  În fine, hai să punem punct. Mai bine discutăm despre fetele alea frumoase de azi-noapte care nu ni s-au arătat defel, sunt scumpe la vedere, nu sunt pentru cei ca noi, să recunoaștem! Gata cu vorbele goale!, și iartă-mi toate ieșirile mele necuvenite, spuse  Mitică și astfel se calmă.

  • De iertat, te iartă Cel de Sus eu doar te scuz! decretă ca un suveran, blajinul Aurică.

  • Aurică, sunt mulțumit  numai cu atât. De unde atâta generozitate la tine!?  Pentru asta, uite,  eu o să-mi mai iau o bere!

  • Tot un Hagi Tudose  ai rămas, amice! îi reproșă imediat, Aurică. Apoi, de teamă să nu înceapă iar războiul vorbelor grele, Aurică, așa, dintr-odată se însenină la față, se ridică  și declamă:

  • Vă rog, chiar  vă implor, comandați  două beri, aburite să fie, dacă eminența voastră considerați că mai suntem prieteni! și se așeză pe scaun cu mișcări largi,  afișând un aer de falsă superioritate.


Pe TVR 2,  invitata Danielei Zeca Buzura, la un  ”Mic Dejun cu un campion”, chiar în ziua de Sânzâiene, a fost Andreea Marin, ”Zâna Surprizelor”.