Excusare me!


Trecuse  noaptea de Sânzâiene și-n viața celor  doi prieteni, Aurică și Mitică, nu se întâmplase nicio minune! Ei au fost și vor râmâne tot holtei.

După câteva halbe de bere, așa pe nepusă masă își aruncară unul altuia multe vorbe de ocară. Nici ei nu mai știau de la ce anume începură să se atace cu vorbe nelalocul lor. Aurică, de felul lui mai puțin temperamental,  sări primul să mai salveze ce se mai putea salva din prietenia lor de-o viață!

  • Îmi cer scuze!, spuse, el.  Aurică își reglase vocea ca să pară  un om calm.

  • Serios? Cum vine asta? Tu îți ceri scuze ție?, îl seceră cu o scurtă rafală de  de întrebări, privindu-l pe Aurică mai de sus  și mai dintr-o parte.

  • Te deranjeazăașa de  mult? Te crezi la catedră? Revino cu picioarele pe   pământ. Ce, e prima dată când vorbesc așa?  Te-ai găsit tu să mă iei la bani mărunți. Ce-s cu fandoselile astea, ale tale, de doi bani? N-ai ceva mai bun de făcut?

  • Ho! Gata, potolește-te! Am încercat să te ajut să te îndrepți, să te  perfecționezi, să ai și tu un stil elevat în felul de a vorbi, dar după cum văd, n-am cu cine. … Mă las păgubaș. Uite,  îmi cer eu scuze, dacă cumva  te-am deranjat!, adăugă Mitică cu un glas liniștit, de parcă i-ar fi fost jenă de cele spuse  adineaori.

  • Hă, hă, hă, … hă, hă, hă!  râse Aurică,  dar nu era un râs sănătos. După ce se potoli,  îi spuse:

  • Iată ce-mi aud urechile, domnul pro-fe-sor își cere scuze lui.

  • Poate vrei să spui ”își cere scuze sieși”.  În fine, hai să punem punct. Mai bine discutăm despre fetele alea frumoase de azi-noapte care nu ni s-au arătat defel, sunt scumpe la vedere, nu sunt pentru cei ca noi, să recunoaștem! Gata cu vorbele goale!, și iartă-mi toate ieșirile mele necuvenite, spuse  Mitică și astfel se calmă.

  • De iertat, te iartă Cel de Sus eu doar te scuz! decretă ca un suveran, blajinul Aurică.

  • Aurică, sunt mulțumit  numai cu atât. De unde atâta generozitate la tine!?  Pentru asta, uite,  eu o să-mi mai iau o bere!

  • Tot un Hagi Tudose  ai rămas, amice! îi reproșă imediat, Aurică. Apoi, de teamă să nu înceapă iar războiul vorbelor grele, Aurică, așa, dintr-odată se însenină la față, se ridică  și declamă:

  • Vă rog, chiar  vă implor, comandați  două beri, aburite să fie, dacă eminența voastră considerați că mai suntem prieteni! și se așeză pe scaun cu mișcări largi,  afișând un aer de falsă superioritate.

Pe TVR 2,  invitata Danielei Zeca Buzura, la un  ”Mic Dejun cu un campion”, chiar în ziua de Sânzâiene, a fost Andreea Marin, ”Zâna Surprizelor”. 

Cu Simona, de la agonie la extaz


Pentru cine nu a văzut meciul de pe zgura de la Roland Garros, primul set este al Svitolinei, 6-3,  și al doilea cât pe ce, mai avea o pălitură de racheta, la 5-1,   și treaba era gata,  năbădăioasa ucraineancă se vedea in semifinale! Simona iese din agonie, ea  câștigă ghem după ghem până la 6-5.  Abia acu  Svitolina ia un ghem, dar nu mai are valoatea celui pe care trebuia să-l câștige la 5-1. La 6-6, in tie brack,  se joacă care pe care, Simona trage să prindă setul trei, Elina pentru calificare in semifinale! Dramatică încleștare.  Să conduci cu 6-5, tu, Svitolina, și sa nu reușești sa furi un punct din racheta Simonei. Fata noastră din Constanța egalează și mai face încă două puncte, exact cât trebuie! Extaz! Simona câștigă setul doi! Elinei, treaba asta nu-i cade  bine, îi vine așa de greu încât în setul decisiv nu mai este bună de nimic. Simona, dezlănțuită, nu-i lasă nici un ghem de sămânță.  Simona noastră ia setul cu  6-0  și merge mai departe, în semifinale,  unde o va întâlni pe Karolina Pliskova. Cum va fi acest meci?  Nici Simona nu cred că știe!  Pentru izbânda de astăzi, felicitări Simona!