Stop-cadru

Un colț de cameră. O măsuță. Un fotoliu. O bibliotecă.

Un colt de cameră. Pe jos un covor înflorat cu nuanțe de cafea cu lapte și vișină. Pe măsuță cărți, reviste,  foi,  creioane, o ceașcă, o fructieră,  un pahar. Pe fotoliu o pătură  de lână de un alb-murdar. O parte din rafturile bibliotecii sunt acoperite cu ceva.

Un  colț de cameră. Pe covor ghemotoace de hârtii. Pe măsuță o carte stă răsfirată, o ceașca răsturnată pe farfurioară, pe o foaie  un creion metalic. Pe brațul fotoliului pare a fi  ceva ascuns între   faldurile păturii de lână,  pare a fi o pisică ori o jucărie de pluș. În spatele fotoliului  un halat peste o parte a bibliotecii cu un capăt de cordon atârnat, cu un braț ridicat pănă la ultimul raft, o palmă  ce nu se vede pare a fi acoperită de un păr bogat, ondulat, revărsat peste halat.

Un colt de cameră … . O dâră de lumină învăluie măsuța,  fotoliul, halatul înflorat …

Reclame

In post, la post, postare

Cine nu-si doreste un concediu, o minivacanță la început de august. După sfârștul lunii iulie, care numai luna lui cuptor nu a fost, lună cu  trăznete, furtuni, vijelii, cu revărsări de ape, cu  alunecări de teren și chiar cu mici tornade, a venit luna august  cu zile frumoase,  călduroase, numai bune pentru  lenevit la soare, pe nisip or pe iarbă într-o  poieniță munte. Uneori nu-i suficient să fie vremea bună ci și vremurile.

Numai liniștite nu au fost și nu sunt vremurile.  Pe cea mai  populată  rețea de socializare din lume, un român dotat cu mușchi de luptător a aruncat buzduganul de undeva din nordul Europei (aici,  ca niciodată, temperatura aerului de vară s-a ridicat, sus de tot, cu peste 10 grade față de normalul perioadei, și nu știu dacă această temperatură ridicată poate fi pentru el o circumstanță atenuantă), un buzdugan mai aparte, nu  ca cel din poveste, unul inedit, specific românului certat cu morala și bunul simț – o mașină cu număr de înmatriculare personalizat ( pentru pudici am aranjat literele într-un joc de rebus, biverb anagramat: PE U M SI D). Acest vector al josniciei umane s-a dorit a fi  o avanpremieră la mitingul din 10 august din Piața Victoriei,  și nu  orice miting, mitingul diasporei, miting de protest  în urma căruia ”trupa de teatru de comedie aflată în turneu prin țară”  va fi dată jos din ”trenul puterii”  oprit între două halte.

Nu numai în capitală, ci  și în marile orașe ale țării, ziua de vineri, 10 august,  a fost o zi superbă, care nici vorbă să prevestească o seară de coșmar, ruptă parcă dintr-un film din acelea interzise pentru copii, fiindcă conține scene și limbaj care îi afectează emoțional.   Faptul că ziua  aleasă de manifestanți a fost o zi de vineri, o  zi din Postul Sfintei Mării, nu i-a înmuiat nici pe zecile de mii de răzvrătiți (nu știm câți dintre ei au venit de afară, câți dintre ei sunt bucureșteni,  câți din provincie) și nu i-a îmblânzit nici pe cei aflați la post, de  santinelă, în fața  Palatului guvernului (jandarmi dotați  cu tot arsenalul unor  luptători: căști, ochelari de protecție, cotiere, bastoane, spray-uri cu substanțe lacrimogene, pistoale cu bile de cauciuc, grenade,  sprijiniți de care de luptă antitero, tunuri cu apă).

Și se făcu noapte.

Era o oră târzie,  când cei din trupele albastre au dat semnalul STINGEREA! (pentru cei care nu au făcut armata, gornistul de serviciu cântă din goarnă o melodie lentă, cu tonuri prelungi,  care înseamnă ”la semnalul următor va fi ora douăzeci și două”, ”Noapte bună … copii!”). Cei aflați în piață la acea oră târzie, ori nu au înțeles avertizările transmise prin semnale  sonore și luminoase  ori au refuzat să ”meargă la culcare”.

Peste lumea revoltată și ”neascultătoare” s-a năpustit furia ”organului de ordine”. A fost un ”spectacol” de film horor greu de suportat nu numai de cei din piață dar și de cei care urmăreau acțiunea  la televizor. A fost o seară cu un aer irespirabil, cu ochi înlăcrimați,  cu dușuri reci, cu bulane de cauciuc aplicate pe pielea udă, cu ”focuri de artificii”, cu sunetele stridente ale  sirenelor de pe ambulanțe, cu vărsare de sânge. Ce mai, parcă înnebunise  toată lumea!

Din păcate, cireașa de pe tort(ură) a fost acea  scenă de bestialitate când  asupra a doi jandarmi rămași izolați (un bărbat și o femeie) unii  dintre cei răzvrătiți, de fapt huligani de meserie, au tăbărât ca hienele și i-au lovit fără milă, au dat în ei cu ce au avut la îndemână, cu o ură nejustificată (un avocat bun îi va scoate spunând că  au pus în practică lecția pe care  le-o preda jandarmii la fața locului).

Nota bene. În haosul acela s-au aflat și oameni cu suflet bun, care au făcut scut uman în jurul celor doi jandarmi pentru a-i feri de agresiunea ”hienelor înfometate”.

Toate luările de cuvânt oficiale, neoficiale, în on-line, în off-line nu mai contează. Răul  a fost făcut! Nimic, nici cel mai nobil țel al celor aflați  în piață, indiferent de tabără, nu justifică ”spectacolul” din seara zile de 10 august, zi de vineri, zi de post, zi nefericită, …  zi de postare!

Fiți buni și iubitori, dacă se mai poate!

Nică Scutaru