Cu Simona, de la agonie la extaz


Pentru cine nu a văzut meciul de pe zgura de la Roland Garros, primul set este al Svitolinei, 6-3,  și al doilea cât pe ce, mai avea o pălitură de racheta, la 5-1,   și treaba era gata,  năbădăioasa ucraineancă se vedea in semifinale! Simona iese din agonie, ea  câștigă ghem după ghem până la 6-5.  Abia acu  Svitolina ia un ghem, dar nu mai are valoatea celui pe care trebuia să-l câștige la 5-1. La 6-6, in tie brack,  se joacă care pe care, Simona trage să prindă setul trei, Elina pentru calificare in semifinale! Dramatică încleștare.  Să conduci cu 6-5, tu, Svitolina, și sa nu reușești sa furi un punct din racheta Simonei. Fata noastră din Constanța egalează și mai face încă două puncte, exact cât trebuie! Extaz! Simona câștigă setul doi! Elinei, treaba asta nu-i cade  bine, îi vine așa de greu încât în setul decisiv nu mai este bună de nimic. Simona, dezlănțuită, nu-i lasă nici un ghem de sămânță.  Simona noastră ia setul cu  6-0  și merge mai departe, în semifinale,  unde o va întâlni pe Karolina Pliskova. Cum va fi acest meci?  Nici Simona nu cred că știe!  Pentru izbânda de astăzi, felicitări Simona!

Anunțuri

Mai Intai, traiasca …


A fost odată, de n-ar mai fi fost, când de Întâi Mai, oamenii muncii, unii din convingere, alții din constrângere, adică  de voie, de nevoie ieșeau în stradă, defilau prin fața tribunei oficiale, cu pancarde și steaguri ( ale partidului,  roșii, erau mai multe decât cele tricolore), scandând lozinci, mai întâi traiască conducătorul mult iubit, mai apoi poporul, eroica noastră clasa muncitoare, și  tărănimea, dar fără adjectiv, iar mai la coadă,  să nu fie cu bănat, să trăiască și intelectualitatea patriei noastre dragi!

După marea revoluție, după unii marea revoltă or răscoală din decembrie ’89,  mai toată lumea s-a bucurat de  primul Întâi Mai în libertate, nu tu defilare, nu tu pancarde cu lozinci  aprobate de activistul de la partid.  Din vechea sărbătorea a rămas doar ieșirea în natură, la iarbă verde,  cu bere și fum de la grătarele cu mici, cu  muzică și vin. Astăzi, după 28 de ani de la ultimul Întâi Mai muncitoresc, a rămas zi liberă doar pentru bugetari,  elevi și studenți, iar pentru oamenii muncii din sectorul privat doar dacă vrea  patronul!

Cine mai știe că  primei zi din Mai  i se mai spune  și Ziua de Armindeni?; nici cei din lumea satelor nu cred că mai știu; la sate se mai păstrează obiceiul ca țăranii să împodobească porțile cu ramuri verzi, de tei, de mesteacăn, să se spele pe  față cu roua dimineții,   să intindă ștergarul pe iarba verde, să mănânce miel și caș, să bea vin de pelin.

Una peste alta se vede că de la an la an Întâi Mai  e  tot mai altfel, se trăiește, se petrece din ce în ce mai bine! Așadar, să trăiască!, să trăiască unu’  mai bine decât celălalt!