SANGULIE

Sangulie! Nu-i vorba de sfânta noastră gulie. A fost o vreme când acest cuvânt era folosit în vorbirea  negustorilor, a boierilor, dar și a metreselor.

Dacă te-ai fi aflat  pe Strada Mare a târgului moldovean de la poalele Pietricicăi, stradă înțesată cu prăvălii, imposibil să nu fi zărit pe acest  june  boier oprindu-se-n dreptul firmei  – Mătăsuri La Solomon. Și  înainte de a da să intre îl vezi cum împarte bănuți purandeilor strânși ciotcă înapoia sa după care  îsi șterge transpirația de pe ceafă și obraz, pentru treaba asta se folosește de batista sa mare cât un ștergar. Abia apoi boierul trece pragul prăvăliei plină cu fel de fel de lucruri,  unele aduse de peste mări, din Indii.

Dacă ești curios ce se întâmplă e musai să intri în prăvălie!

De cum îl vede, evreul îi sare în față,   îl salută făcând temeneli  până aproape de podeaua curățată cu petrol, și-apoi îl invită să aleagă ce-i poftește inima:

• Poftim la noi,  măriti boier, aicea-s mărfuri cum altele nu-s-în tot târgul.

Boierul se umflă ca un curcan în pene, își desface larg brațele ca și cum ar dori să-l ia pe evreu în brațe, gestul contează, de fapt el se îndreaptă ca un vultur pleșuv spre tejgheaua plină cu valuri de mătase. Trece cu mâna peste ele până se oprește în dreptul celei ce i se pare mai altfel, ridică mătasea  în dreptul dârei de lumină prăfuită ce vine din singurul ochi de geam al prăvăliei, cercetează cu ochiul obișnuit  cu lucrurile fine. În tot acest timp evreul negustor nu-l scapă din ochi pe boier, chiar mimează gesturile acestuia. Boierul se face că nu-l vede, el apucă cu palmele sale mari și moi alt sul de mătasă, o mângâie ca pe o blană de pisică, o saltă până o atinge cu obrazul său proaspăt barberit și neted ca un cur de bebeluș,   zâmbește languros, abia acuma îl caută cu privirea pe evreu, îi face cu ochiul, apoi nu mai așteaptă să-l audă cum își laudă marfa,  trece direct la întrebarea câte parale face.

• Cât sî facî,  boierule? E cea mai frumoasî mătasî din cele pi care li am, e chiar pentru portofelul     matale, tocmai amu înainti  di Paști!

• Hai, coane Lazăr, doar ni știm di ceva vremi,  nu m-amețî, zi câti parali faci, șî  cât o sî mai lași di la matali,  dacă cumpăr tot sulul di mătasî?

• Pentru domnia voastrî mari boier Juvară, dacă iei un întreg val di mătasî, că dară știu că ai multi feti frumoase acasî,  îți dau din partea miea cea mai aleasî sangulie, numai potrivită pentru a matali mândruță! Hai, boierule,  vino după tejghia să-ți arăt moliciuni  di năframî!

• Tot așa ai rămaș,  un mare pișicher! Ce-ai mai de preț numai sub tejghia țîi!

---

Ehei, sangulie, sangulie, ce bine îi va sta mândruței, peste a ei frumoasă ie!

Sanguluie, sangulie! Cum se mai LINGUȘEA evreul pe lângă boier ca să-i vândă o SANGULIE!