O comedioară autumnală


Iaşi, toamna, parcul Copou. Pe o alee acoperită cu un covor de frunze viu colorate,  doi tineri studenţi – ea la filologie, el la fizică –  se privesc  fără a se ţine de mână. Fata cu ochii scăldaţi în lacrimi  îl întreabă pe băiat:

– Cum poţi să-mi spui că asta e ultima noastră întâlnire?

–  Dragă, eu îs sincer cu tini, eu nu pot sî ti mint!

–  Să înţeleg că nu mă mai iubeşti?

–  …!

– Atunci pleacă, dar să nu  regreţi acest pas nesăbuit din viaţa ta!

Fata îşi fereşte privirea aşa ca băiatul să nu-i vadă o lacrimă ce stă să se rostogolească. Încercând să-şi aranjeze o şuviţă de păr rebelă, îşi şterge lacrima, se-ntoarce spre băiat  încercând să-i vorbească altcumva:

–  A căzut o frunză-n calea ta! Nu o strivi! Ridic-o, te rog, până nu-i prea târziu, până

nu va veni o pală de vânt şi o va lua … Fata îşi înecă în lacrimi ultimile cuvinte.

Băiatul ridică mâinile în aer, un gest de: – Bine!, dacă asta e  ultimă ta dorinţă! Priveşte în jos,  apoi  în dreapta şi în stânga sa, … rdică privirea spre fată, cu o mimică de îndoială, şi-o întreabă pe un ton domol:

–  Pi cari …?
***
Bonusuri  pentru cititorii melomani, de ieri:
„A căzut o frunză-n calea ta”, Constantin Drăghici, interpret şi compozitor ( n. 21.01.1932- d. 09.04.2015)

şi de azi:

„Adio, pică frunza” – formaţia SAVOY, NISTOR şi DORINA PARASCHIV!

Anunțuri

3 gânduri despre „O comedioară autumnală

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s