Ce faci cu atatea carti?

Petronela Rotar a apărut pe rafturile librării Humanitas cu a doua cartea a sa, de data aceasta una  cu texte de proză scurtă – Alive, editura Herg Benet, 2014. Prima carte era cu poezii în proză – O să mă cunoşti de undeva.  Pe facebook am aflat de lansarea cărţii.  Se citeşte repede şi nu contează în ce ordine citeşti povestirile.  Din textele scurte, unele prea scurte, nu se întrevăd caracteristicile de stil. Ce faci numai cu două cărţi?

Autoarea este acea fată, care, deşi este bine crescută, nu chiar  ca o fată de pension, ea agreează mai degrabă gaşca băieţilor; ea dacă  se dă băieţoasă, să nu se înţeleagă că se şi dă din prima.

„Stăteam sub castanul din faţa porţii vecinei. O mână de puşti. Istvan (hei) a zis, trăgând cu sete din ţigară, că el ştie cum se fac copiii, că i-a povestit frati-su. Şi că să ne arătăm puţele, să vedem că nu sunt la fel fetiţele şi băieţii. … eu am zis prima că îmi dau jos chiloţii, dacă şi-i dă şi Costel. Costel era de la oraş, venea numai în vacanţă, avea pielea albă, nu arsă de soare ca a noastră. Eram toate înamorate de el. Şi-a dat jos chiloţii.Avea două biluţe mici, puţin zbârcite, şi o puţulică roz, ca o codiţă de căţel. … Apoi a venit rândul meu. Mi-am dat jos chiloţii pentru exact o secundă, apoi mi i-am tras la loc. … Istvan folosea mereu verbul a fute. Ne povestea seara, când ne răspândeam ca potârnichile pe stradă, în jos, să nu ne cheme în casă, că tat-su o fute pe maică-sa. Se urcă pe ea şi dă din cur. Îi bagă chestia aia care o au băieţii, codiţa, în gaura aia pe unde fac pipi fetele. … Nu eram la şcoală încă, niciunl dintre noi, şi am rămas cu gura căscată de uimire.” (Alive, Istvan, p. 71)

Poveştile ei sunt scurte şi bune ca îngheţata pe băţ, când ai mai vrea, lingi băţul gol.

O femeie divorţată, nu se împacă cu acest statut, visează la un bărbat adevărat, puternic, viril, frumos şi ce o mai avea nu mai contează. Ea îl găseşte pe Doru, căutând bărbatul fatal pe un site matrimonial. Nici-una, nici-două, ei cad la înţelegere, vor să se întâlnească. Vom vedea imediat cât de imprevizibilă este femeia ce se apropie de 50 de ani. Doru vine de departe, cu trenul. De la gară îl invită la ea acasă, în apartament. Nici nu intră bine în casă, nici nu apucă să se dezbrace, aici să nu vă aşteptaţi că vor sări unul în braţele celuilat, nu!, Doru aruncă ochii pe biblioteca plină de cărţi şi face o remarcă nevinovată: Ce faci cu atâtea cărţi?, apoi pleacă la baie.

„Ea a rămas în urmă-i scuturată de un fior de scârbă. În clipa aia, nu voia decât să-l vadă cât mai repede afară din casa ei … Când a ieşit de la baie, a găsit-o schimbată, rece, cu privirea oţelită. I-a spus scurt: uite, pot să-ţi par nebună, trebuie că şi sunt, dar chestia asta nu merge, poţi alege să pleci cu următorul tren sau poţi rămâne la un hotel, pe cheltuiala mea.” (Alive, Biblioteca din hol)

Se termină povestea, ca în filmele ruşeşti, cu  конец фильма!

În alt text, un controlor de tren se sinucide aşa de repede că nici nu reuşim să aflăm cine l-a împins la comiterea acestui gest extrem, nevasta care l-a înşelat cu vecinul, sau şeful de sindicat care l-a anunţat că se vor face disponibilizări. Dar, nici nu mai contează asta, după ce omul nu mai e în viaţă!
Întrebare retorică: – Ce faci, Petronela, numai cu două cărţi ?!

După cum scrie pe blogul ei, cică ar fi asaltată de donjuani virtuali. Dă cu ei de pereţii virtualui, de nu se văd!

„Îi povesteam că nu mai rezist atacurilor amoroase ale diverşilor e-donjuani care au senzaţia că dacă ai blog, scrii cărţi şi eşti persoană publică – tu şi veceurile ecologice, (amice ) – ai uşa larg deschisă la cuceriri. Pe deasupra eşti şi femeie singură şi ai dat dovadă de suficient bun simţ şi destulă politeţe cît să nu o arzi superior şi să interacţionezi cu cei care te citesc. Aşa că toate condiţiile sunt îndeplinite pentru ca el, e-donjuanul, să dea buzna peste tine, dîndu-ţi cu uşa virtuală peste bot.”  (acestblogdenervi.ro)

Cineva spunea că preferă să nu-l întâlnească pe scriitor, ci să şi-l imagineze după cărţile sale! Trăim alte vremuri, mon-cher, facebook-ul e un balamuc de talie mondială.

Anunțuri

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s