Nu sunt povesti


Mă trezesc din somn cu o mare durere la ceafă.  Încerc  să o alung cu un masaj uşor. Nici gând să mă lase. Încerc un supterfugiu. Mă găndesc la fel de fel de lucruri, zbor cu gîndurile mele pe coclauri. Negativ. Durerea se ţine scai de mine. Altădată, când am mai avut aşa ceva,  am scăpat de ea cu o pastilă de parasinus. În sufragerie, unde ţin medicamentele,  dorm musafirii rămaşi peste noapte. Nu vreau să-i deranjez. Recurg  la un truc, dacă pot să zic aşa.  Derulez cu ochii minţii  filmul de data trecută, atunci când am luat pastila de parasinus. Ajung în sufragerie, trag sertarul, iau cutia de parasinus, o şi văd, are un desen inconfundabil, desprind pastila din ţiplă, nu o înghit, în drum spre bucătărie  o crănţănesc în măsele până îi simt gustul sălciu şi amar,  beau o cana cu apă. Stau culcat cu faţa  în sus şi îmi spun: am luat parasinus!, are un gust sălciu şi amar!, n-o să mă mai doară capul!, mai înainte am luat pastila!, n-o să  mă doară!; n-o să  mă doară! … După vreo zece minute simt simţit mai întâi o uşoară ameliorare, este primul semn că medicamentul virtual îşi face treaba, apoi cad într-o moleşeală, de când aştept starea asta!, simt cum  somnul îmi dădea târcoale.

Indiscutabil există în fiecare om, un alt om. Poate fi mai bun sau mai rău. Depinde de gândurile noastre.

Altă întâmplare. Am un meci de fotbal pe un canal şi pe alt canal am un film pe care nu vreau să-l pierd. Aleg să văd filmul şi chiar uit de meci. Deodată cineva îmi spune să comut pe canalul celălat unde se transmite meciul. Şi nimeresc momentul când se dă golul.

Să fie o interacţiune între undele creierului şi câmpul energetic al canalului tv? Sau în timp ce eu văd filmul, dublura mea se uită la meci!

O întâmplare de pe vremea când eram burlac.   Mă culcasem târziu după miezul nopţii. Fusesem la o băută cu prietenii. Eram ameţit de-a binelea. La ora trei şi jumătate aveam singurul tren spre alt oraş, unde mă aştepta prietena mea, şi nu trebuia să ratez nicicum întâlnirea. Am pus  ceasul să sune la ora trei. M-am culcat aşa îmbracat cum eram, mai aveam doar două ore de dormit. Înainte de a mă prinde somnul,  mi-am spus să mă trezesc la ora trei fix. Nu aveam încredere că voi auzi soneria.  M-am trezit înainte cu un minut de a suna ceasul.

Am mai încercat,  şi de fiecare dată mă treazeam la ora impusă. Am ajuns să o întreb pe soţie  la ce oră vrea  să o trezesc, şi … mă trezesc! Sunt sigur că avem în noi un ceas biologic.

Dimineaţa la micul dejun ea  pune ouăle la fiert şi în momentul când apa începe să fiarbă, mă atenţionează,  şi îmi mai spune  să nu fie tari. Eu nu mai port ceas la mână şi nici ceas pe noptieră.

Încerc alt experiment cu mine. Am transmis toate datele. E de durată. Aştept!

Anunțuri

2 gânduri despre „Nu sunt povesti

  1. Ai dreptate, prietene ! 🙂
    NU, ” nu sunt povesti ” ! 🙂
    Treaba cu CEASUL se-ntampla si la mine ! 🙂
    Treaba cu GOLUL in DIRECT am ” trait-o ” de zeci de ori mai ales in UEFA CL sau UEFA EL cand pe 4 ( patru ) posturi tv se transmit meciuri iar eu vreau sa stiu ce se-ntampla la toate ……cand dau la alt post tv, VAD GOLUL in DIRECT ! 🙂
    Treaba cu durerea in CEAFA, nu-i a gluma, mergi la specialist
    sa nu ai mai tarziu vreo surpriza neplacuta …..
    O seara fara dureri la ceafa,
    GOLURI multe PRIMITE de : cainii rosii ” 🙂
    si-apoi , de MARTISOR, o tuica fiarta ! 🙂
    Aliosa.

    Apreciat de 1 persoană

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s