Libertate pana in panzele albe

Dupa oribilul asasinat din capitala Frantei, comis de doi islamisti fanatici, soldat cu moartea a zece jurnalisti ai revistei de satira, Charlie Hebdo, au aparut in mass-media noastra opinii diferite privind libertatea de expresie.

„Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă.” „Eu cred că orice pe lumea asta, orice act al omului trebuie să-şi impună nişte limite, fiindcă altfel înnebunim. Da, trebuie văzut şi care e limita caricaturii.” (Andrei Plesu)

„Când cineva vine și-mi hașurează dreptul la expresie, îmi delimitează partea superioară de partea medie și de partea inferioară, gregară, ridicolă a dreptului de expresie, nu pot fi de acord cu asta.”( Emil Hurezeanu)

Noi, oamenii, pe langa simturi, instincte, trebuie sa avem si simt moral, ca doar ne laudam ca suntem fiinte superioare. Pentru unii granita dintre bine si rau e difuza. Nesimtirea trebuie sa aiba o limita! „Bunul simt nu este nici intelepciune, nici ratiune, are cate ceva si din una si din cealalta”. (Victor Hugo)

Iata ca un eveniment, de data aceasta pasnic, petrecut in capitala tarii noastre, in subteran, la metrou, vine ca o tangenta la functia libertatii de expresie. „O zi fara pantaloni”. Poate fi luata ca o manifestare a libertatii individuale.
A inceput in SUA. La noi este la prima editie. Indeosebi tinerii au aderat la miscarea „fara pantaloni la metrou”. Baietii si-au dat jos pantalonii, fetele si-au ridicat poalele-n cap. Imi este greu sa spun ca prin asta si-au batut joc de altii. Nu am vazut oameni in varsta dezbracati. Mai bine! Ce sa ne arate? De inteles, sincer nu am inteles sensul acestei manifestari. E de ras? Nu e in regula cand razi de ceva ce nu intelegi. Risti sa pari tamp in ochii altora. Una e sa vezi pe cineva in chiloti intr-o sala de sport sau la plaja si alta e in metrou. De ce nu s-au manifestat pe strada? Pe asta au mizat dezbracatii. In timpul calatoriei cu metroul unde sa te uiti? Pe geam nu ai ce vedea, doar bezna. Dezbracatii te asteapta pe tine care nu ţi-ai dat jos pantalonii sa-ti vada mimica si gestica. Mi se pare un teribilism care e sora cu ticneala. E bine pentru ei ca au fost multi si nu au fost luati de nebuni. Daca vezi pe unul in pijama, pe strada sau in metrou, il compatimesti, gandesti ca a fugit de la spitalul de nebuni.
Pana unde merge libertatea? Intr-o democratie libertatea individuala, libertatea de gandire, sunt neingradite. Intr-o democratie individul este suveran propriei sale persoane. Pe de alta parte sa nu uitam de legi, de cutume. Libertate, da! Libertinaj, ba!

http://www.publika.md/embed_iframe.php?id=3435781

Anunțuri

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s