13 Decembrie 1983


Ziua când se împlini sorocul  poetului necuvintelor, Nichita Stănescu.
Un poet cum n-a mai fost altul dupa  Eminescu.   A dat aripi cuvintelor, le-a  eliberat din strânsoarea unor norme.
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteţeşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

(Nichita Stanescu, Necuvintele, 1969)

Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Romane a pastrat vie  vocea poetului Nichita Stanescu.


 

Anunțuri

2 gânduri despre „13 Decembrie 1983

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s