La vanatoare de urzici si nasturei (1)


Se descurcă ei şi fără tine. Nu este prima dată când te rătăceşti. Între timp soarele, cel ce  ziua aleargă pe bolta cerului şi  noaptea se odihneşte,  a ajuns deasupra poienii.  Nu-l  simţi cum  te mângîie călduros pe creştet?  Nu mai sta în bătaia lui. Acum după o masă copioasă caută un loc umbros. Vezi mai încolo, la  marginea pienii, un brad gros? L-ai văzut, cum să nu-l vezi!

Stai!  Nu te aşeza  pe pământul gol, suntem în martie,se ştie asta din străbuni. Adună frunze uscate, fă-ţi din ele un pat.  Acum poţi să te aşezi. Sprijin îţi este trunchiul bradului. Să fii una cu el. Vorba poetului, şi codrul îţi este frate. De simţi  pe spate scoarţa zgrunţuroasă profită de lucrul ăsta, ai ocazia unui masaj pe cinste, dar nu exagera, plăcerea se transformă în durere. Aerul cu aromă de răşină este binefăcător, e ca un balsam, te fortifică. Tot te plângeai tu că eşti ameţit, slăbit, moleşit.  Inspiră-l fără zgârcenie, căci, slavă domnului, e de unde. Aşa de bine te simţi de n-ai mai vrea să te ridici. Uite că ai şi aţipit! Chiar  dormi de-a binelea, sforăi de răsună valea. Trezeş-te, trezete-te de îndată omule! Te paşte un mare pericol! Un musafir nepoftit îţi dă târcoale. Tu sforăi, el grohăie. El grohăie, tu deschizi ochii! Hei! Cine e? Îl cunoşti bine din cartea de biologie. Are doi colţi albi de zici că-i neam cu Dracula.

Acum, cand vă povestesc,  sunt bine, am  chef de viaţă de-mi vine să  răstorn munţii. La micul dejun nu-mi  lipseşte salata de crudităţi.  În ziua aceea, era într-o sâmbătă,  mă sculasem cu o moleşeală în mine, nu eram în apele mele,  îmi era greu să mă ridic de parcă îmi pusese  cineva  saci cu nisip în spate. L-am sunat pe Adrian. El  este medic. L-am sunat  să-i  spun că nu voi putea să merg cu el  la vânătoare. Eu nu sunt vânător cu acte în regulă, însă prietenul meu m-a integrat în grupul său select. Deşi au ocupaţii şi profesii diferite, pe ei îi uneşte dragostea de natură şi  plăcerea de a vâna.  Îmi place şi mie muntele, cum să nu, şi  drumeţiile, dar să împuşc un urs sau un porc mistreţ, nu m-aş vedea în stare. Adrian, auzindu-mă odată cum nu mă vedeam a fi vreodată vânător, m-a liniştit: „Dan, prietene, ascultă-mă!, la vânătoare se merge în grup, de nu nimereşti tu ursul, nu trebuie să fugi îndărăt, o să tragă în el cel din stânga ta, de nu-l  nimereşte cel din stânga ta , o să-l nimerească cel din dreapta ta.”

În dimineaţa aceea, Adrian nu  m-a lăsat sub niciun chip să stau acasă. Adrian este , medic chirurg şi vânător, de amândouă îndeletniciri este  pasionat. „Măi, Dane, dacă nu vii cu noi nici nu ştii ce pierzi. Asociaţia noatră, a vânătorilor, a primit aprobare specială, fără aşa ceva nu este permis vânatul în parcul naţional Piatra Craiului. Acolo este un colţ de Rai. O să  te bucuri din plin de aer curat, ozonat, şi înainte de toate tu o  să ne fii  de mare ajutor, de acolo din foişor, unde vei sta la pândă!”  Sarmale reci! De unde le venea lor nădejdea şi sprijinul! Poate că ei aşa mă vedeau şi eu nu-mi dădeam prea bine seama.  Nu l-am contrazis. L-am întrebat dacă pe acolo voi găsi urzici.   „Urzici să nu găseşti? Chiar îţi recomand să faci o cură! Îţi ia anemia cu mâna.”

Discuţia mă înviorase cumva. Voiam să văd cu  ochii mei un cocoş de munte, şi să-i smulg o pană ca să mi-o pun la pălărie. După ce îmi voi lua permisul de armă îmi voi lua şi o pălărie. I-am spus  soţiei unde voi merge şi cu cine.  Ea m-a avertizat să nu aduc  carne de vânat taman în postul Paştelui, ca să nu-şi mânjească  oalele.

Anunțuri

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s