Stranie e uneori soarta


„Nu aduce anul ce aduce ceasul.”

La sfărşitul zilei, după o discuţie aprinsă, Dorel îi promisese Dorei că de data asta, gata, se va lăsa de fumat. Dorel a luat pachetul de ţigări, era al doilea pe ziua aceea,  l-a rupt bucăţi-bucăţi şi a aruncat totul în coşul de gunoi de sub chiuvetă. Părea satisfăcut de isprava sa, îşi trecu palmele una peste alta, aşa ca şi cum s-ar fi şters de ceva murdar. Nevasta-sa, spectatoare, a dat din mână a lehamite, acest film îi era conoscut.

În dimineaţa următoare toate bune şi frumoase pentru Dorel până a ajuns să-şi bea cafeaua. Dora lui plecase la treabă. Locul ei de muncă se afla la două autobuze distanţă. El avea cursă specială, îl lua dintr-un loc stabilit în cartier, la cinci minute distanţă. Aşa că el îşi permitea luxul de a bea cafeaua în tihnă, însă de data asta numai lux nu se putea  numi cafea fără ţigară.

N-avea stare. Naviga pe internet, sărea din fereastră în fereastră, nu avea răbdare să citească ceva de la cap la coadă. Lua o gură de cafea apoi imediat întindea mâna să ia ţigara din scrumieră. De unde ţigară? Lua o altă gură de cafea. Scutura scrumul. Care scrum? Îi tremurau degetele murdare de nicotină. N-a mai luat nicio gură de cafea. N-avea gustul pe care îl avea altădată când trăgea şi un fum de ţigară.

A lăsat totul baltă. S-a ridicat, s-a plimbat prin casă vorbind de unul singur, ba certându-se că nu are pic de voinţă, ba încurajându-se să amâne decizia luată, numai cu o zi, nu mai mult. „Ce-o să se întâmple?” se întrebă în gând.

Nu ştie nici el cum de s-a întâmplat, dar s-a întâmplat. S-a pomenit faţă în faţă cu fata de la caseria buticului din cartier. Ea îl aştepta să-i pună în palmă banii pentru pachetul de ţigări Marlboro. De fapt ea îi ştia bine obiceiul. El gândi: „Uite cum omul îţi sare în ajutor când tu nu îl ceri!”

Ce să fi făcut altceva? A plătit, a luat pachetul şi a dat să plece. Nu cred că a făcut mai mult de un pas, când deodată a văzut negru în faţa ochilor. Crezuse că aşa ţi se întâmplă dacă te laşi de fumat. Dar, nu! A auzit-o pe fata de la caserie cum o trimite, pe colega ei, la uşă, să nu mai lase pe nimeni să intre. Căzuse reţeau electrică. Dorel a stat un pic pe loc până s-a acomodat cu întunericul. Apoi s-a strecurat cumva printre umbrele celor câţiva oameni prinşi şi ei în magazin de întunecime. A ajuns la uşă. I-a arătat fetei bonul pentru pachetul de ţigări. A ieşit afară.

Ziua se îngâna cu noaptea. Până la intrarea în bloc a şi aprins o ţigară, fără să gândească prea mult ce face. A ajuns la uşa blocului. A fluturat biscuitul magnetic prin faţa interfonului şi nimic, niciun sunet special de cuplare a releului din broască. Linişte şi pace. A privit în sus. Nicio lumină la ferestre. S-a uitat la blocurile din jur. Nicio fereastră luminată. Într-adevăr, era pană de curent. Ce să fi făcut? Se gândea şi fuma. Fuma şi se gândea. De fapt aştepta să iese cineva din bloc, numai aşa mai putea să intre. Dorel îşi spuse cu emfază: „Uite, vrei să te laşi de fumat şi pana de curent nu te lasă!”

Şi-a aprins o altă ţigară de la mucul strivit între degete înjurând, aruncând anatema pe cel care a montat interfonul şi nu a pus ce trebuiea acolo, un acumulator în caz de cade reţeaua. Şi-a privit ceasul de la mână. După ceas trebuia să fie în staţia cursei speciale a fabricii. I-a dat telefon colegului ca să-i spun că va veni la fabrică cu maşina proprie.

N-a mai apucat să-şi aprind o altă ţigară. O lumină de lanternă se juca pe geamul uşii. Uşa s-a deschis şi în deschizătura ei a apărut mai întâi un câine, apoi o doamnă ţinând în aceeaşi mână o lanternă aprinsă şi lesa. De bucurie a salutat-o aplecându-se, a făcut o mică reverenţă. De gestul acesta neaşteptat, doamna s-a mirat, şi a dat să-i spună ceva, a apucat doar să-i zâmbească, buldogul s-a smucit în lesă, aşa de tare, că a reuşit să o tragă după el pe stăpâna lui. Dorel s-a grăbit să intre înainte de a se închide uşa.

A urcat anevoios scările, ele erau scufundate în beznă, a pipăit gaura cheii, a intrat în apartament. Holul era luminat aşa cum îl lăsase. Exclamase: „Slavă Domnului şi celor de la Electrica!”

Devenise euforic. Şi-a făcut altă cafea, şi-a aprins o ţigară, a navigat pe internet prin locurile de el ştiute, ce mai, s-a desfătat. Uitase de pana de curent şi de postul de santinelă din faţa blocului. Desfătarea urma să o plătească cu preţul a cinci-şase litri de benzină.

A ieşit din casă fluierând un cântec vechi, a luat maşina din parcare şi a plecat spre fabrică.Conducea, fuma, asculta o muzica bună de pe cd-ul din radio.

Se înscrise pe banda unu, se apropia de trecerea fără barieră peste calea ferată. Nu a mers mult, a fost nevoit să oprească în coada unei coloane de maşini. El se afla departe de locul de trecere peste calea ferată. Mulţi coborâseră din maşini. A coborât şi Dorel.

Şi-a aprins o ţigară. Se făcuse o coadă  de maşini cum era  pe vremuri când nu se găsea benzină la Peco. Mai încolo câţiva se strânseră roată. Fumau şi discutau aprins ca după un meci de fotbal. S-a apropiat trâgând un fum proaspăt din ţigară.

Şi-a aplecat urechea. A auzit! Mai bine n-ar fi auzit. A scăpat ţigara din mână. Simţea că se clatimă. Avea un tremur în tot corpul.  Se sprijini de o maşină. Auzise bine. Locomotiva trenului deraiase în dreptul trecerii fără barieră. Un autobuz plin cu navetişti, cică ar fi fost o cursă specială, fusese agăţat şi răsturnat. Morţi şi răniţi. Îi tremura mâna. Nu reuşea  să scoată  ţigara din pachet.

Anunțuri

7 gânduri despre „Stranie e uneori soarta

  1. povestea asta, bine scrisă așa cum m-ai obișnuit 🙂 , n-are o singură `morală`
    dar.. pot rezuma?.. cu un clișeu: nu-i suficient să fii sănătos(nefumător în speță) că și ăia de pe Titanic erau.. aia cu destinul.. cu efectul fluture.. cu.. un tratat se poate dezvolta din pilda asta a ta

    Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s