Intalnire cu scriitorul Emanuel Tanjala


emanuel tanjala jurnalul unui fotograf

Sursa foto: pagina facebook a librariei Humanitas din Brasov.

Joi, 19 decembrie, 2013, ora 18.00, la Libraria Humanitas din Piaţa Sfatului, Braşov, a avut loc lansarea cărţii “Jurnalul unui fotograf” de Emanuel Tânjală -o informaţie de presă impersonală ca negativul unui clişeu.

Martor al acestui eveniment developez clişeul, proiectez imaginile. Ce se vede? Ce se întrevede? O sală cu amprente de stil gotic. O boltă cu picturi murale readuse la lumină, delimitate de arce ogivale. În mijocul sălii, pe o masă în stil modern- un bol mare, semisferic, ca o masă a tăcerii-, poposesc cărţi, ele mai păstrează mirosul de cerneală tipografică. Împrejurul mesei, oamenii de diferite vârste, aşa cum stau aşezaţi pe scaune, par ca nişte şcolari în bănci. În faţa lor, dincolo de o măsuţă joasă cu linii moderne, stă Emanuel Tânjală – oaspete de onoare al serii literare -, încadrat de solista Operei braşovene, soprana Anda Pop, şi de jurnalistul Dan Turturică.

În timp ce îl aud pe Dan Turturică vorbind despre valoarea literară şi artistică a cărţii, îl privesc pe Emanuel Tânjală. Aşa în haine simple, cu părul lung, cu mustaţă, îmi pare un peregrin întors acasă pentru a ne povesti întâmplări cu oameni şi locuri. Din anii şaptezeci ai secolului trecut şi până astăzi Emanuel Tânjală a străbătut România şi ţări ale lumii, atras de mirajul fotografiei. Fiecare fotografie poartă cu ea o poveste. Nu m-aş fi întâlnit cu aceste fotografii memorabile ale sale, martore mute a timpului trecut, dacă dânsul nu ar fi scris „Jurnalul unui fotograf”,  carte de confesiuni.

Emanuel Tânjală este invitat să ne spună ceva. Ne zâmbeşte ca unor prieteni, ne mulţumeşte că am lăsat alte treburi şi am venit la această întâlnire. Ne mărturiseşte cât de bine se simte când vine în Braşov, aici unde s-a păsatrat de la nemţi tot ce au avut aceştia mai bun. Nu ne citeşte din cartea sa, o roagă pe Anda să ne citească, spunând că nu se pricepe aşa de bine. Timidate, modestie sau nobleţe? Scena aceasta: soprana Anda citind un pasaj, ales de autor, din „Jurnalul unui fotograf” îmi pare ca un cadou acum în preajma Crăciunului. La despărţire Emanuel Tânjală dă autografe celor prezenţi. „Fie ca bucuria şi meditaţia acestor timpuri să ne aducă în minte perioada întunecată a noastră.”

Când citesc cartea, îl simt aproape pe omul care a scris-o. Găsesc în ea cuvinte bogate în înţelesuri, pline de simţăminte adunate şi păstrate de autor în mintea şi inima sa, ani la rând, pe când cutreiera ţara şi lumea cu aparatul de fotografiat.
„Portretele mele au lumină pe chip şi tristeţe în ochi, pentru că tristeţea nu şi-o puteau ascunde, sau chiar dacă şi-o ascundeau, ştiam să o descopăr… Fotografii neretuşate, fotografii triste cu oameni uitaţi… Îmi plăcea să merg la ţară şi să îi privesc pe ţărani, care nu au nici o milă faţă de propriile mâini. Am fotografiat mâini cu o fascinaţie aparte. Mai ales mâinile trudite şi triste, care nu cunoscuseră bucuria îngrijirii. Românii de la ţară au mâini care par a plânge de dimineaţă şi până la ceasul asfinţitului.”

Când a plecat pentru prima dată din ţară, primise o bursă de studii în Italia, presimţind că nu se va mai întoarce, şi-ar fi dorit să ia toate filmele şi fotografiile cu el, un lucru imposibil pe vremea aceea.
„Mi-am luat totuşi partea mea de Românie în nişte filem alb-negru, şi în câteva fotografii care îmi rupeau sufletul, nişte portrete vorbitoare, într-un fel plângătoare, cărora le simţeam strigătul interior. Era o parte din ce agonisisem în 35 de ani în România: copile sărace într-un sat din Oltenia cărând o pâine uriaşă coaptă într-un cuptor de la ţară… Oameni de la ţară şi de la oraş, chinuiţi în viaţă, doritori să plece mai curând de pe pământ. ”
Emanuel Tânjală rămâne un împătimit al fotografiei şi în exil, având un suflet sensibil ca o vioară Stradivarius.
„ Anul 1981, o toamnă la Roma, înainte de asfinţit. Fotografiam un soare imens printre ruinele Colosseumului. Pe urmă mi-am îndreptat obiectivul către doi tineri care se sărutau pe scările lui şi m-am trezit plângând… Aveam 35 de ani.”
Cu aparatul de fotografiat, el cutreieră Italia şi America, prinde acele clipe ce peste vreme vor deveni scene de viaţă memorabile.
Emanule Tânjală nu a cautat gloria deşartă, şi-a dotrit să prindă momentul, să-l păstreze în fot ografie ca pe un fluture în insectar.
„Beţia succesului efemer este ca o perdea de fum care ne trce prin faţa ochilor şi ne ameţeşte. Fii cuminte dar nu leneş, fii tăcut, dar agresiv în căutarea de iamgini mari… Nu fotografiez ca să mă evidenţiez şi nici ca să mă laud. Dar fotografiez ca să simt că trăiesc împăcat cu starea mea de martor al timpului.”  Emanuel Tânjală s-a întors în ţară imediat după revoluţia din Decembrie 1989.  „După căderea regimului Ceauşescu, pe 13 ianuarie 1990, după 10 ani de exil am aterizat într-o ţară înlăcrimată.”

Din 1999 a început colaborarea cu revista Formula As a scriitoarei şi jurnalistei Sânzâiana Pop. „Am avut o stare emoţională deosebită la prima mea deplasare pentru Formula As. … Plecam cu noii mei colegi, talentaţii Otilia Ţeposu, Marius Petrescu, Sorin Preda, Siviu Kerim, Ion Longin Popescu, Bogdan Lupescu, de vineri până luni dimineaţa, în locuri căutate de noi… mă trezeam într-o carte poştală veche, într-un loc în care timpul trece fantastic de repede şi extrem de plăcut.”

A colindat cu aparatul de fotografiat şi locurile unde s-a născut scriitorul Marin Preda.

„Ca şi Răşinarii lui Goga şi Cioran, ca şi Hobiţa lui Brâncuşi, Siliştea Gumeşti a fost o mare provocare pentru mine. Mai ales că plecam acolo împreună cu nepotul lui Marin Preda, prietenul şi colegul meu de la Formula As, Sorin Preda.”

„Jurnalul unui fotograf” este mai mult decât o carte, fiecare fotografie este în sinea ei o minune de poveste.

fotografie de emanuel tanjala

Sursa foto: pagina facebook a librariei Humanitas din Brasov.

Anunțuri

2 gânduri despre „Intalnire cu scriitorul Emanuel Tanjala

  1. Frumoasa descriere a intalnirii cu un artist. Fotografiile imortalizeaza in ele pentru vecie, acel moment unic si irepetabil, pe care il retraiesti atunci cand autorul lor a avut talentul de al exprima prin acestea.
    Si se pare ca Emanuel Tânjală, are acest har…

    Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s