Mao sic coan ma


Coboară din avion. Păşeşte pe covorul roşu! Premierul Chinei este întâmpinat de omologul său român. Strângeri de mâini. Îmbrăţişări. Zâmbete. Gardă de onoare. Protocol înalt.

În sfârşit! De când aştept eu acest moment! Degrabă trebuie să-l întâlnesc! Nu-i reţin numele întreg, doar Li că. E mai puţin important. În schimb n-am voie să pierd această ocazie. Nu ştiu dacă o să mă mai întâlnesc cu ea, vreodată. Speranţa mea are deja un nume: premierul Chinei. Trebuie să-l văd de aproape, doar o întrebare să-i pun. Nimeni nu a reuşit până acum să mă lămurească. Nu mă interesează cu ce planuri de viitor vine: investiţii în centrale nucleare, mori de vânt, autostrăzi suspendate, trenuri de mare viteză. Văd că premierul afişează o mină fericită, radiază. Speră că va fi o vizită rodnică. Să fie. Eu vreau să-l întâlnesc! Oare cât o sta în vizită la noi? Văd că nu pomeneşte nimeni nimic de durata vizitei.

Gata, timpul rămas e preţios pentru mine, este ca aurul. Echiparea şi drum întins spre capitală. Cu dacia mea, din oraşul unde locuiesc şi până la Băneasa sau Otopeni, de când n-am mai fost în capitală am şi uitat în ce ordine apar, fac trei ore şi jumătate. Mai adaug o oră jumătate, timp de străbătut prin aglomeraţia oraşului. Apoi va trebui să las undeva maşina şi să alerg pe străzi. Nu-i de ici de colea să ajungi lângă un demnitar de talia unui premier. Trebuie să-l surprind când intră sau iese din clădirea guvernului, or din casa poporului. Doar o întrebare să-i pun, atât, nimic mai mult. Una scurtă. Am exersat-o, şi o să-i vorbesc chiar în chineză, să mă înţeleagă din prima. Numai să-l prind. Numai să ajung la timp. Nu o să-l întreb de ce nu vrea să ne construiască autostrada Comarnic – Braşov. Cât de habotnici sunt, n-ar fi o mare problemă pentri ei, cu un milion de chineji buni de muncă ar da-o gata în câteva luni. Nu o să-l întreb nici dacă chinezul de rând se poate plimba cu bicicleta prin piaţa Tienanmen. Aş mai avea multe să-l întreb. Da nu e timp de stat la taclale. Din mers trebuie să-i vorbesc. Numai să ajung la timp, numai să-l prind. Ce coloană de maşini e în spatele meu! M-ar depăşi ele dar n-au pe unde, pe sus nu se poate. Urc pe serpentine la Predeal. Nu pot să apăs pedala până la fund, cunosc motorul bine de tot, trebuie să-l las să ia atâta benzină cât să nu se înece. Din radioul de pe mobil, am o cască mică băgată în ureche, aud greu, dar aud că înaltul musafir chinez şi premierul român sunt în clădirea ce găzduieşte lucrările forumului economic. Poate îl prind când va intra sau ieşi din clădirea Parlamentului.

Cel din spatele meu îmi face semn cu farurile. „Unde să mă feresc? Nu vezi că sunt în curbă. Ce vrei bă, naţie! Unde te grăbeşti? O să-ţi fac loc după ce ies din curbă!” Mă depăşeşte. Mă claxonează. Simt miros greu de motorină. „Du-te-n p… măti! Şi ce!, dacă ai be-am-ve nu poţi să stai în curul unei dacii? Nu-i înţeleg, dom’le pe ăştia? Au uitat că au condus cândva o dacie! Şi chiar dacă nu. Respectă dacă vrei să fii respectat! Pe şosea dacia nu este şi ea maşină cu drepturi egale cu be-am-ve?” Am ajus să vorbesc de unul singur. Pe vremuri mai luam pe cineva, pe una de pe marginea drumului, să-mi ţină de urât. Cine se mai urcă acum într-o dacie de ocazie?

Uite, altul mă depăşeşte. Îmi face semn cu degetul. Nu în sus. Este în jos, spre partea din faţă a maşinii. Insistă. Îmi arată ceva la roată. Ce dracu’ să fie? Ceva o fi, ce interes ar avea omul să mă păcălească. E clar! Dacia mea merge şontâc-şontâc! Trebuie să trag pe dreapta. Unde? Văd o degajare, un fel de parcare, undeva mai sus. Opresc. Cobor. Îmi miroase a cauciuc ars. Şi ce văd? Cauciucul roţii din faţă e sugrumat de jantă! Mă uit spre cer. Înjur, este înjurătura mea preferată, o repet de câteva ori până ce reuşesc să mă potolesc. Bine că nu plouă. Scot cricul. Scot roata de rezervă din portbagaj. Îmi dau jos vestonul, îmi scot cravata de la gât. Iau halatul pe mine. De, mă îmbrăcasem şi eu cu haine bune, mi-am luat pe mine şi o cămaşă albă, doar mă voi întâlni cu un premier, nimeni altul decât premierul Chinei.

Ridic o parte a maşinii cu cricul. Dau la manivelă şi mă gândesc dacă o să reuşesc să mă strecor dincolo de cordonul de securitate? Nu-i suficient că sunt îmbrăcat la ţol festiv. Va trebui să-mi pun în ureche casca de la telefonul mobil, firul ei o să-l trec pe la spate, pe sub haină, aşa ca să par a fi unul din cei care asigură paza unui demnitar. Poate aşa voi reuşi să mă apropii de chinez, nici nu-i ştiu bine numele, Li că, şi o să-l întreb vorbindu-i pe limba lui: „Mao sic coan ma?” Am ascultat de mai multe ori pronuţia, şi am exersat mult până am reuşit şi intonaţia, cu a, de la ultimul cuvânt, prelungit, aşa: „maaa”! Am şi avut timp. De câtă vreme îl aştept, sunt ani de când aştept eu vizita premierului Chinei! O să înţeleagă despre ce este vorba? În prima fază, întrebarea era mai lungă, însă mi-a fost greu să o pronunţ. Mao sic coan ma? este uşor de reţinut. Mnemotehnic, Mao vine de la Mao Ţe dun, primul lor tătuc marxist, sic de la şic fără sedilă, coan de la coane fără e, ma este simplu de ţinut minte, prima silabă a cuvântului mama. Dacă nu mă va înţelege, mi-am luat cu mine un stilou, nu unul de-al lor, din ăla vechi cu peniţă de aur, ci unul de-al nostru, de tinichea, aşa doar ca simbol. O să-l flutur prin aer şi o să-l întreb: „Mao sic coan maa?” Aş fi vrut să-i vorbesc mai pe larg. Fonetic ar veni: Wèishéme bù bǎ huángjīn gāngbǐ, yīnwèi tā céngjīng zuòguò? Mi-ar fi fost de-a dreptul imposibil să pronunţ în chineză, şi colac peste pupăză să mai şi ţin minte!

Atâtea griji îmi fac, atâtea emoţii am, şi toate vor fi în van dacă nu o să ajung la timp în capitală. Deocamdată să schimb roata, şi-apoi voi mai vedea. Poate las dacia la Predeal şi iau trenul. Cred că aşa o să fac. Numai să nu mă coste parcarea mai mult decât biletul de călătorie, bilet redus cu jumătate de preţ, asta doar pentru mine. În timp ce strâng şuruburile la roată, repet de una, întrebarea, ca nu cumva s-o uit. Dar ca să-l întreb pe premierul chinez, va trebui să ajung la timp, să-l prind când iese din clădirea Parlamentului. „Mao sic coan maa?”

Anunțuri

5 gânduri despre „Mao sic coan ma

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s