Intre Care si Unde


Sunt prins într-un şir de maşini, se circulă bară la bară. Nu sunt pe autostrada Soarelui, la Cernavodă, pentru a plăti taxa de pod, şi nici în pasul Tihuţa în traficul dat peste cap de prima cădere de zăpadă. Nuuu, nici vorbă! Nu sunt nici pe DN1, în dreptul localităţii Posada, într-o vineri după amiaza, când bucureştenii vin în staţiunile de munte. Nuuu, nici pomeneală!

Sunt în urbea mea, dar nu pe strada principală cu sens unic, ci pe o străduţă de cartier. Înintez, opresc şi aştept, apăs butonul radioului, o voce zglobie de copil vrea să învioreze omenirea “hai sus!, sus, toată lumea sus!”, înaintez, opresc şi aştept, “radioul martor al istoriei” crainicul mă teleportează în trecut, o voce prăfuită, hârâită, ca de gramofon, Carol al II lea, “acest monument care se înalţă aci şi se sfinţeşte astăzi după riturile strămoşeşti”, limuzina din faţa mea a trecut pe avarie, mă fleşuieşte. Aici rămân! Amin! Nici n-am timp să mă enervez, căci se deschide încet portiera din stânga-faţă, dinăuntru coboară o doamnă, mai întâi i-am văzut pantofii cu tocuri înalte, “credinţa ce ne-a dat răbdarea şi puterea de-a înfăptui”, se ridică,  îşi trage fusta mai jos, se întoarce “ nu este sfinţit numai cu aghiasmă, dar şi cu sângele acelora care s-au jertfit”, vine  cu paşi rari, nu se grăbeşte, ocoleşte maşina până ajunge la portiera din spate-dreapta, am avut timp suficient să o scanez, gest involuntar de şofer, “ai fost hrana sufletească a tuturor românilor de pretudindeni”, o deschide, întinde mâna, ca atunci când ajuţi pe cineva să coboare, “ în acest moment solemn gândul nostru trebuie să se închine cu smerenie”, din limuzină iese un băieţel, unul cât o şchioapă, trăgând după el un rucsac. Mămica, aşa cred, a bunică nu arată, îl ajută să-şi pună rucsacul în spate, îl pupă pe obraji, îi vorbeşte ceva, băieţelul aprobă plictisit din cap, pare adormit,  mama îl mângâie pe creştet, “ credinţa ce ne-a dat răbdarea şi puterea de-a înfăptui”, băiţelul face un pas,  doi, se întoarce, flutură o mânuţă  spre mămica lui, ea  îi răpunde cu mult zel, par doi ce se despart în gară sau în aeroport, “ai fost credinţa care ne-a mânat pe toţi”. Mămica, şoferiţa, nici gând să se grăbească, să revină în maşină,  îl conduce pe băiat cu privirea, şi eu la fel, “ai fost raţiunea de a fi a întregului nostru neam”, până ce băieţelul este înghiţit de şuvoiul viu – copii purtând în spate ghiozdane mari şi viu colorate.
Îmi privesc ceasul, aud venind dintr-un trecut îndepărtat vocea caldă şi monotonă a robotului din centrală: “La semnalul următor va fi ora şapte, cinzeci de minute şi treizeci de secunde!”  Limuzina din faţă nu mai fleşuieşte,   şi constat că s-a urnit din loc.
Sunt prins între care şi unde,  „de la centrul infotrafic aflăm că la această oră a dimineţii, din cauza ceţii,  se circulă cu dificultate  pe deneunu în dreptul localităţilor…”  

Anunțuri

4 gânduri despre „Intre Care si Unde

  1. Buna dimineata prietene !

    Oriunde esti
    aum la prima ora a diminetii
    te rog sa te gandesti
    ca nu-i rau sa-ti folosesti
    talentul de povestitor
    acuma cat mai poti
    si mereu sa-ti amintesti
    ca-n viata totu-i trecator…………..
    O zi vesela !
    Aliosa.

    Apreciază

    • Aliosa, asa de dimineata cu versuri si cantec! Fii de acord cu mine sa dedic aceasta melodie primei doamne care ajunge pe aceasta pagina virtuala.
      O zi buna si cu spor!

      Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s