Intoarce-te la mine!


Nu o credeam atunci când îmi spunea că va veni o zi când ea va pleca. Ela a plecat!… De la ea mi-a rămas inelul, telefonul şi … dorul! Inelul să mi-l închipui  ca un girolaser, un stabilizator al asietei mele, ea mi-a spus asta, doar făcu-se politehnica. Cu telefonul e o altă poveste! Eu cred că ea a renunţat la el, era un produs uzat moral… ca şi dragostea noastră. Pesemne că îşi dorea un gadget din noua generaţie – 4G.

De când ea a plecat, eu menţin telefonul în stare  de funcţionare; îi încarc zilnic bateria, deşi mă îngrozesc când văd că pe zi ce trece îi scade capacitatea, refuz să mă gândesc că într-o zi se va stinge şi ea, bateria. Râmăn legat de Ela prin inelul ce cândva el ne legase, ce naiv eram, crezusem că el ne legase fedeleş, şi prin gadgetul  fără fir şi ton, în speranţa că ea, într-o bună zi, mă va apela. Deşarte speranţe! Mi-e teamă că nu sunt  în aria ei de acoperire! Vă rog, dacă o întâlniţi( nu o cunoaşteţi? întrebaţi pe fiecare fată visătoare ce vă iese în cale: Tu eşti Ela?), să-i spuneţi să mă sune, la numărul vechi de pe telefonul lăsat mie; de când ea a plecat, telefonul ei este şi-al meu. Nu vreau să-i spun nimic altceva nici cât, nici cum, ci doar că eu o iubesc! Chiar, ce aş putea eu să-i spun, altceva? Să-i spun că dragostea ei pentru mine nu e aşa cum crede ea – un produs cu termen de valabilitate redus?




Epilog

Nu mai am nicio speranţă! Sunt pierdut! Astăzi, din neatenţie (nu mai sunt înamorat, mai degrabă distrat, merge şi împiedicat!), am scăpat telefonul pe gresie, pesemne că o fi căzut pe cant, altfel nu-mi explic cum de i-au sărit, nu numai capacul ci şi bateria, poate că şi ea asta mi-a dorit, şi de-ndată, ca fulgerul, prin telepatie mi-a spus: „De dorul meu nu te mai perpeli!” Aşa am văzut, de n-aş mai fi văzut, cum telefonul ei nu mai avea SIM!… Am rămas mut! Ela m-a tradus ( e o expresie neacademică, dar n-am găsit altceva mai potrivit)! Ela!, Elaaa, Elaaaaa!


Recomandări: Elixirul dragostei, Farul

Anunțuri

18 gânduri despre „Intoarce-te la mine!

    • Am fost îndemnat să scriu, doar aşa inima se descătuşează… Poate că trebuia să scriu la persoana a III-a…Acum, eu sunt bine! Îţi mulţumesc! Îmi pari atât de aproape!

      Apreciază

  1. Ela a lăsat telefonul, dar a luat SIM-ul! Asta ce să însemne? Poate a vrut să te facă să înţelegi că o poţi căuta încă la numărul ştiut! Zic şi eu! Poate n-o fi aşa!
    O melodie de inimă albastră, pentru tine, prietene! Se potriveşte contextului!

    Apreciază

    • Aşa o fi cum spui!, însă dragostea, bat-o vina, îţi ia minţile, fără să te-ntrebe. Ehei! acum ştiu ce am de făcut, pe viitor va trebui să râmân cu picioarele pe pământ. Deocamdată, melodia ta încă mă mai ţine suspendat… 🙂

      Apreciază

      • Ascultă un sfat de la coana Harris: treaba dragostei este să ne ia minţile! Dacă data viitoare când te vei îndrăgosti vei reuşi să rămâi întreg la minte 😆 să-mi spui si mie!
        Te îmbrăţişez!

        Apreciază

        • – Coană Harris, cât de mult mi-aş dori ca tu să ai dreptate! Theo n-o să se supere dacă te îmbrăţişez înainte de a o îmbrăţişa pe ea… 🙂

          Apreciază

  2. Farul | Gabriela Savitsky

  3. Nu ştiu ce să spun, dar a ieşit o schiţă foarte frumoasă dintr-o poveste de dragoste quasi-încheiată. Din cele mai multe nu rămâne nimic… Nu mă pricep să îţi spun vreun cuvânt de mângâiere… Scriitorul meu preferat, John Fowless, spune, undeva: „Ce trebuie să fie, este!”

    Apreciază

    • Poate fi şi o nuvelă, eu am comprimat povestea, acum mi se pare că întreaga dramă am redus-o la o pilulă bună pentru a alunga o migrenă. Mă consolez când văd că îmi scrii aşa frumos, se vede că ai pătruns înţelesul ascuns al puţinelor mele cuvinte. Pe de altă parte, de ce să nu recunosc că o mare vină am şi eu în povestea asta, ştiam de la început că între ea şi mine e o distanţă de 2G. Ca să-l parafrazesc pe J.F. „Cine nu este cu mine este cu altcineva”. Eu sper că la toamnă, după o vacanţă cât toată perioada estivală o să se întoarcă la mine unde ştie că sunt asigurate toate condiţiile pentru a trece peste iarnă, oricât de rece ar fi ea…

      Apreciază

  4. @ Salut prietene !
    Si cand eu ti-am spus in urma cu ceva ani ca ai in vene
    sangele lui ION CREANGA povestitorul fara de pereche,
    ai „scaldat-o ” ……………..
    Cele de mai sus insa, confirma cele spuse de mine anterior !
    Felicitari !

    O DUMINICA a FLORIILOR minunata !
    Cu prietenie,
    Aliosa.

    Apreciază

    • … şi m-am scăldat în Ozana! Înainte de Florii este Sâmbăta lui Lazăr, zi de pomenire cu dezlegare la ulei şi vin. Dumica Floriilor cu pace în suflet şi alese simţăminte!

      Apreciază

  5. Tosca | Ioan Usca

  6. Ai iubit-o atat de mult si ai lasat-o sa plece? Nu cred ca a disparut. Cred ca asteapta, sa o cauti, ca sa inteleaga care sunt sentimentele tale, cu adevarat. Foarte frumos articol. Mi-a placut scrierea. Felicitari!

    Apreciază

    • Mi-e greu să spun care dintre noi iubea mai mult… şi pe cine! Am lăsat-o să plece, mai întîi… în câmpul muncii, îşi găsise un job pe gustul ei… şi de aici a început sfârşitul, nu deodată, ci în timp, după mulţi ani. Recunosc că şi eu i-am lăsat prea multe grade de libertate… sunt multe de spus.
      Cred ca ai dreptate, nu o voi aştepta ci o voi cauta … poate nu mai ştie drumul spre casă, s-o fi rătăcit!

      Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase, ele îmi dau aripi… să mai scriu. 🙂

      Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s