One macaque to Mars

Aici, pe Pământ, mai sunt multe lucruri ce nu şi-au găsit rezolvarea: nu plouă când vrea omul; tornadele  distrug oraşe; în silozuri subterane adăpostim rachete nucleare; bacterii ucigaşe evadează din laboratoare; mai sunt boli incurabile; mor copii în maternitate; apele sunt infectate; nu este pâine pentru toată lumea; oamenii se omoară unii pe alţii… Altfel spus, aici pe Pământ, noi, oamenii nu trăim ca în sânul lui Adam( cu unele excepţii: întreprinzătorii, descurcăreţii trăiesc, bine mersi, la sânul Evei).
Lumea se împarte în două, este polarizată, de o parte sunt cerşetorii, de cealaltă sunt cercetătorii, de o parte sunt conservatorii, de cealaltă parte sunt liberalii, adică cei liberi la minte, cutezătorii. Aceştia din urmă viseză la călătorii spre alte planete aflate la mii şi milioane de ani lumină. De visat nu este greu, mai dificil este să creezi mătura pe care să o încaleci şi să ajungi pe o planetă prietenoasă, unde să trăieşti în pace, să  hălăduieşti…

Până una alta, americanii de la NASA au trimis robotul MER-A spre Marte, l-au aruncat ca din praştie, nu ca pe o piatră ci ca pe un buzdugan: pregătiţi-vă! va veni omul pe planeta Marte!

Ruşii nu au stat cu mânile în sân; între două teste cu rachete nucleare, au instruit maimuţe pentru a zbura în cosmos. Ruşii au  în plan ca în anul 2018 să trimită spre Marte o rachetă cu o maimuţă la bord. Au ales macacul, fiindcă dintre primate el este mai ager la minte şi mai scund.

***

Ruşii auzind de isprava americanilor, au devansat programul…

Cosmodromul Baikonur!

În punctul de comandă a zborului,  timpul până la start se  scurge secundă cu secundă… patru, trei, doi, unu, start!  Motoarele rachetei,  flămânde, mănâncă  hidrogen în amestec cu  oxigen, ca un veritabil cocktail, pământul trepidează, aerul vibrează, rampa de lansare este  înghiţită de flăcări şi nori de fum,  timp de câteva clipe vehiculul spaţial se luptă cu gravitaţia ,  sparge norii  cenuşii ce-l înconjoară… se-nalţă semeţ spre bolta cerească.

În sala cu ecrane uriaşe,  într-o linişte  mormântală, nici musca nu se aude… fiindcă n ua trecut prin barierele de securitate, toţi cei care au trudit ca să se ajungă la aceste clipe ale lansării privesc cu ochii gata-gata să le iese din orbite…  se desprinde prima treaptă…, cade a doua…

– Uraaaaa ! Haraşooo ! Bravooo !… Dai mne  vodki!

Tiho maliciki!  Încă nu-i momentul! Mai e de făcut un pas! Ce dracu’!
Să îndreptăm vehiculul pe drumul către Marte, nu spre  Venus!

– Gospodin,  dă-mi imagini din  modul, să văd cum arată la faţă, macacul!

Din vârful rachetei, dintr-un modul de formă sferică,  un macac se holbează la cei din punctul de comandă de la sol. El a  trecut cu bine de faza decolării. Se vede treaba că a rezistat acceleraţiei rachetei.  Este adevărat,  programul de pregătire a fost de multe ori întrerupt din pricina protestelor unor organizaţii neguvernamentale; acestea  s-au opus cu vehemenţă folosirii  maimuţelor pentru misiunea de a plasa un vehicul pe planeta rosie,  o planetă ostilă vieţii, ea are un nivel foarte mare de radiaţii.

Vnimanie!  Ce se întamplă acolo, în modul? Nu văd bine! Măreşte imaginea! …

Maimuţa îşi eliberează centura, se desprinde de scaun, pluteşte, face tumbe, ajunge, cu chiu cu vai, la unul dintre hublouri, se ţine de un cablu, crede că este o liană, se uită prin sticlă câteva momente, după care se ia cu mâinile de cap. Ce-o fi văzut? Pământul ca un gogoloi albăstriu sau poate o farfurie zburătoare? Maimuţa, încolăcită ca un arici, face tumbe prin cabină, nu-şi poate controla poziţia, deşi a trecut cu succes probele din cadrul programului de şcolarizare, se izbeşte cu spatele de pupitrul de comandă al modulului, se întoarce, se prinde cu o mână de un mâner vopsit  în galben, îl apucă cu ambele mâini, vrea să-l smulgă ( biata de ea crede că e o banană, din cauza stresului i s-o fi făcut foame, vrea să-l mănânce ),…  vehiculul spatial isi schimba traiectoria!!

– Ce dracu’ face macacu’ ?…

Boje moi!  Racheta se întoarce spre… Pământ!?…

– Ce vă holbazi la ecrane? Ati prevăzut, dobitocilor!, acest incident?

Un medic veterinar  se apropie,  spăjit,  de şeful înfuriat:

– Dacă îmi este permis!… Este o manifestare de hipersensibilitate… Să nu-i fi dat cineva, dintr-o eroare, altfel nu-mi explic cum, o  pastila albastră în loc de una roşie … ştiţi! pentru inducerea unei stări de somnolenţă, doar  pe timpul lansării.

– Macacu’ e de tot rahatu’!

– Treceţi racheta pe pilot automat! Preluaţi  coamnda!

– Aici e mâna militanţilor… Daţi-mi lista cu ONG-urile!… acelea ce nu mai  pot de grija maimuţelor!

– Îndreptaţi modulul spre staţia orbitală! … Măăă! Macacu’ ne-a venit de hac!

Un specialist în domeniul pshiosocial al primatelor se apropie timid de cel care de atâta supărare nu mai are mult şi plezneşte, este şeful misiunii:

– Dacă, îmi permiteţi…!,  maimuţa…, macacul din modul…, este o… femelă…,  am despărţit-o greu de copilul ei…  ştiţi!… eu cred că i-a rămas gândul la puiul ei…

– Pe toţi dracii, cu macacii voştri! Mă, tu nu pricepi că am  ratat misiunea?! Am f…t un miliad de ruble! Nu mă interesează că-i  femelă, că plânge după  puiul ei… Până vom ajunge noi pe Marte, americanii vor cuceri toată planeta… roşie!

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;One macaque to Mars&8221;

    1. cine poate şti ce o fi în mintea ei, cât de departe gândeşte… până în anul 2018 puiul ei va fi destul de mare, şi speră să treacă toate testele pentru a-i fi alături în zborul spre Marte… dacă nu s-o întâmpla vreo nenorocire…

      Apreciază

  1. Obişnuită cu stilul tău hazliu, acum am rămas fără cuvinte. Stilul tău scriitoricesc este încă unul amuzant, dar povestea mi-a lăsat un gust cam …trist, în măsura în care se poate spune despre un gust că-i trist, dară, iata că eu pot! 😉 Am compătimit-o sincer pe maimuţică!

    Apreciază

    1. Ce să-i fac!? probabil că maimuţa-mamă nu se aştepta să-i plece racheta de sub fund, aşa pe nepusă masă, şi nici nu a fost învoită să meargă în familia ei, să-şi ia rămas bun, să-i spună masculului ei să nu „umble creanga” prin pădure şi să aibă grijă de puiul ei… Împărtăşesc întru totul sentimentele tale!

      Apreciază

    1. Omul profită de imposibilitatea maimuţei de a-şi exprima gândurile prin viu grai. Aici pe Pământ, maimuţa se simte în largul ei, nu-i trebuie Venus nici Marte.

      Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s