Scrisoare de acasa (3)

Neculai mergea pe uliţa satului, avea mersul apăsat. Trăgea după el săniile legate una de alta cu o funie, mai întâi sanciul, o sanie cu tălpile groase, apoi sania cu tălpile înguste. De leţurile de pe sania din faţă erau legate, cu sârmă, două topoare. Zăpada de pe uliţă era îngheţată. Bocancii scoateau sunete ascuţite ca nişte chiţăituri. Aerul era rece. Neculai fluiera uşor, scobindu-şi obrajii, ţuguindu-şi buzele. Fluiera în dorul lelii. Scotea pe gură aburii, de credeai că trage din lulea. Fluiera a pagubă. Nu mai avea nădejde că vreunul din băieţii Ilenii o să vină după el, la pădure. Dintr-o ogradă, un câine, mai întâi lătră, apoi se puse pe urlat. Urletul era înspăimântător. Neculai se opri în mijlocul uliţei, se uită roată în jur şi strigă din toţi rărunchii:
– Hîiii potaie! Hîiii jigodie!
Câinele schimbă repertoriul, trecu pe lătrat aşa cum latră un câine de pe lângă casa omului.
La o poartă ieşi o femeie, purta haine negre, avea capul îmbrobodit, doar ochii îi străluceau de la lumina zăpezii. Când Neculai ajunse în dreptul porţii ei, femeia îi vorbi:
– Matale eşti bădie? Bună dimineaţa! Da, unde te duci aşa cu noaptea în cap?
– Neaţa, fa, Catincă! exclamă Neculai cu vocea stridentă, încât stârni lătratul câinelui din ograda femeii. Ce te interesează încotro merg eu! Ş-apoi fluieră şi tu, fa Catincă!, cine te opreşte?
– Păcatele mele, am auzit un câine urlând, şi m-am gândit că o dat lupul iama în oi.
– Cum să vină lupul pe uliţă, fa Catincă? Şi nu mai fi aşa curioasă, ai grijă să nu te prăpădeşti din asta.
– Sântem în grija Celui de Sus! Nu ştim când ne ducem, se tângui catincă, făcându-şi cruce.
– Pe mine nu mă ia, să mai aştepte, eu n-am terminat treaba, mai am de ridicat jumătate de sat de case.
– Să te ţină Dumnezeu, bădie! Că veni vorba. Te-ai angajat că-n primăvara asta care o să vină, o să te prinzi la treabă, o să-i ridici o căsuţă băiatului meu, cel care s-a însurat astă toamnă. De-ar fi trăit omul meu…
– Ha! Ha! Fa Catincă!, eu nu ştiu ce-o să fie până diseară, şi tu te gândeşti la primăvară!
– Ca să nu te prinzi pe la alţii, d-asta am stricat şi eu o vorbă, nu te supăra matale!
– Dacă tu zici că eu m-am angajat la treabă la tine, atunci să ştii că o să vin, fa, Catincă!, îi spuse Neculai, ca să nu mai lungească vorba.
– Să te audă bunul Dumnezeu, că alt om vrednic ca matale nu găseşti!
Cât timp stătu de vorbă cu Catinca, Neculai verificase dacă săniile sunt bine legate una de alta, dacă topoarele sunt bine legate cu sârmă, şi la urmă îşi suflase nasul, îl suflase în batistă, că nu se cădea altfel, fiind de faţă o femeie. Neculai plecă de îndată din acel loc ca şi cum nici nu s-ar fi oprit, şi nici n-ar fi vorbit cu femeia care ieţise la poartă. Se depărtase de casa Catincăi, când în liniştea dimineţii se auzi strigătele ei:
– Bădie, îngăduie oleacă, cineva aleargă să te ajungă din urmă!
Neculai o auzi, privi peste umăr, se opri atât cât să-şi tragă mai bine mănuşa pe mână, scuipă în zăpadă, apoi apucă de proţapul sanciului şi îşi văzu mai departe de drum.
Catinca, nu intră în ogradă, aşteptă să vadă dacă cei ce veneau pe uliţă sunt cine credea ea că sunt.
Pe uliţa satului, pe urmele lăsate de sănii în zăpada îngheţată, veneau doi băieţi îmbrăcaţi cu haine groase, cu pantaloni bufanţi, încălţaţi în opinci cu obiele de postav strâns legate cu nojiţe, pe cap purtau căciuli de oaie, şi-n mâini aveau mănuşi de lână. Trecură pe lângă Catinca fără să-i deie bineţe, pesemne că ei nu o zăriră, era îmbrăcată în negru. Femeia îi petrecu cu privirea, nu le zise nimica, doar în gând îşi spuse: „Pesemne sunt băieţii Ilenei lui Lazăr”.
Cei doi băieţi erau la câteva prâjini distanţă de ultima sanie trasă de bunicul lor, Neculai, chiar în momentul când acesta trecea prin dreptul grădinii lui Ion a lui Oţet. Acesta ieşise afară să dea fân şi apă la oi, şi înainte de asta îşi aprinse o ţigară. Pesemne auzise mersul scârţâit pe uliţă, căci se apropie încet de gard. Fiind un om pirpiriu, mic de satură, nu i se vedea căciula deasupra scândurii gardului. Fumul de ţigară îl izbi pe Neculai în nas. Era un fum iute. Ion a lui Oţet fuma numai ţigări Naţionale. Oricum ar fi fost fumul, dulce sau iute, Neculai nu-l suporta defel. Iuţeala fumului de şigară îl zgândări pe Neculai, îl zgândări la suflet. Neculai răcni la Ion:
– La biserică nu te văd, da, să bagi în tine fumul diavolului, poţi? Luceafăru ei de ţigară!
Omul de dincolo de gard, mai mic decât înălţimea scândurii de gard, îşi mişcă capul, într-o parte şi alta, ca să-l vadă printre scânduri pe cel care îndrăznise să-l ponegrească în aşa hal, şi când se dumiri cine era acela, îi adresă doar trei cuvinte, vorbindu-i încet şi rar:
– Oă… Tuurtî… Oă!
– Popa Sfichi cu Arichi! Aşa îi spuse de îndată, Neculai, fără a se gândi mult. Îi vorbise răspicat, îndesat, cum de fapt îi era obiceiul. Tăria glasului străbătu aerul rece până la câteva case mai departe. Dialogul continuă de la distanţă, pe două voci, prima, înceată: „Oă, tuurtî, oă!”, a doua, tare: „Popa Sfichi cu Arichi!” Dialogul încetă după ce Neculai nu-i mai auzi vocea lui Ion a lui Oţet. Doar nepoţii lui Neculai, Ştefan şi Traian, auzeau acea voce molcomă şi rară: „Oă, tuurtî, oă!” Băieţii se opriseră ca să nu deranjeze acel spectacol matinal petrecut pe uliţa satului. Ei nu se putură stăpâni, şi când înecpură să râdă, omul, din spatele gardului, tăcu, pesemne că-i văzuse pe băieţi, şi îşi dădu seaama că sunt nepoţii lui Neculai. Îi auzisepe băieţi cum se chicoteau, dar, n-avu de unde şti de cine râdeau ei, de el sau de bunicul lor. Omul tăcu, văzându-şi de ţigara lui. Trăgea fum după fum. Băieţii o zbugiră pe uliţă la vale. Până ce ei nu se mai zăriră, de dincolo de gard, din fumul de ţigară, rotocale albăstrii se înălţau în aerul rece al dimineţii de iarnă.

Anunțuri

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s