Pietate


Foto: aici!

În  ultimile ei zile din  Brumar, Toamna înfrigurată respiră greu.  Aerul rece şi umed o sugrumă. Lumina strecurată prin pânze de ceaţă îi dă o culoare bolnăvicioasă.  Pe alei îngropate sub frunze arse de brumă,  Toamna despuiată îşi târâie picioarele bolnave de gută.

Prin văi, prin munţi, Toamna, în duet cu Vântul, plâns doinit, ea din lăută, el din caval.

Prin livezi şi prin păduri, Toamna ţese covoare din frunze aurite  de brumă, din   fire de urzeală argintate  de păianjeni.

De pe pajişti brumate, de prin poieni umbrite, Toamna cu Stihiile,  Baciul  cu Mioarele, prin fumul ceţii, petrec  agale, tot mai la vale, în ritmul tălăngilor tânguitoare.

Toamnei, în ultimile ei zile din Brumar, doar poeţii îi  mai dau târcoale …  odor, amor, dor neşters… picior de vers!

Anunțuri

5 gânduri despre „Pietate

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s