Inra

Foto: mad.ablog.ro

 În zori de zi, Ra, un cavaler medieval cu scut şi suliţe de aur,  se scaldă în valurile mării, undeva departe, acolo unde ca să vrei să-l atingi, ar trebui să zbori  ca gândul, şi dacă totuşi ai reuşi,  ai descoperi că totul nu-i decât o iluzie,  o fata morgana.
Inra se trezise mai devreme, atunci când suliţele de lumină destramă  pânza  nopţii. Trupul ei este acoperit, până sub bărbie, cu o pânză cu flori de in.  Inra vede florile,  dar nu simte pânza nici măcar ca pe o apăsare uşoară; i se pare imaterială.  Inra stă cu  privirea întoarsă spre perdeaua diafană din fereastră. Inra  îl aşteaptă înfrigurată ca în atâtea alte dimineţi. Este singura ei taină, dar şi o certitudine că ea este vie,  ea trăieşte! Atăt i-a mai rămas: bucuria de a-l vedea cum el apare pe spinarea întunecată a mării. Cât de mult şi-ar dori să poată să-şi întindă mâinile spre el, s-alerge, să-l întâmpine acolo unde valurile mării sărută nisipul plajei; cât şi-ar dori să poată să-noate tot mai departe, să-i fie lui  tot mai aproape. Din toate astea nu-i rămâne decât să aştepte!… În fiecare dimineaţă  Ra vine până lângă  fereastră. Încet, încet, el se înalţă, creşte, întinzându-se peste faldurile perdelei. Mângăiea lui e caldă, şi moale ca o palmă catifelată, el îi atinge părul, fruntea, ochii, obrajii…
Inra doar atât ar vrea, nimic mai mult nu-şi doreşte, ca el să o sărute. Ea simte cum buzele îi ard… Inra îl priveşte cu nesaţ. Ra îi intră-n suflet ca un bulgăre de lumină… Ei îi este ciudă că de fiecare dată mici boabe ca de rouă i se rostogolesc pe faţă, în timp ce el nu se opreşte, încet-încet tot se-nalţă.

Inra, asta simte, cum în sufletul ei creşte dorinţa ca Ra  să o ia cu el, dacă nu acum, poate într-o altă dimineaţă!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Inra&8221;

    1. Aliosa,
      De cate ori am ocazia merg in ţinutul Neamţului, locuri placute ochiului si sufletului. Eu cred ca oriunde ai merge prin ţară întâlneşti oameni frumoşi la suflet şi locuri minunate.
      Numai bine îţi doresc!

      Apreciază

  1. Pingback: Nono « Ioan Usca

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s