Crăciun… doar un vis


Sursa foto: descopera.ro

El scoate capul afară de sub plapuma călduroasă. Îi vede pe bunici cum trebăluiesc prin casă. În sobă arde focul. Lemnele trosnesc. O aromă de portocale… sau de scorţişoară îi gâdilă nările. Ar dori să mai doarmă, doar este în vacanţă.

– Nu mai aveţi somn? Ce atâta grabă!

Nici el, nici ea nu-şi dau interesul să-i răspundă. Copilul rămâne cu privirea îndreptată spre bunic. Îi urmăreşte fiecare mişcare. „De când, oare, nu l-am văzut? De-aseară? Parcă a trecut un veac”. Bunicul îşi trage bocancii în picioare… se îmbrăcă în cojocul de oaie… îşi îndeasă căciula brumărie pe cap. Înainte de a ieşi pe uşă, bunicul îi zâmbeşte, îi face cu ochiul, ca un ştrengar altui ştrengar. Până să se închidă uşa, aerul rece de afară năvăleşte ca o nălucă şi iute se pupă cu cel cald din casă.

– Unde pleacă, aşa cu dimineaţa-n cap? o întreabă copilul pe bunica.

– Se duce după Moş Crăciun!

– A, da… îmi aduc aminte… cândva mi-ai spus că se duce…

– să-i spună că noi mai trăim şi poate să vină, îi răpunde bunica, fără să-l fericească cu o privire.
Ea, cu basmaua albă pe cap, cu şorţul prins pste bluza şi fusta neagră, frământă aluatul pentru cozonaci, în covata aşezată pe băncuţa din lemn de brad.

– Ce faci acolo bunico? Ea nu-i răspunde.

– Tu crezi că nu ştiu? Hm! Îi simt mirosul… Azi o să mânânc cozonac cu lapte.

– Ai venit în vacanţă să stai ca un leneş în casă? Du-te afaă şi vezi ce frumos ninge! Ia un măturoi şi fă cărare pân-la poartă. Să vadă lumea că-l aşteptăm pe Moş Crăciun!

El se dă jos din pat, se apropie tiptil până în spatele ei…caută din ochi strachina cu umplutură pentru cozonaci… se repede ca un uliu cu mâna întinsă, şi până să-l simtă ea, el fură cu degetele cremă cu nucă…

– Ni, la el obrăznicătura. Of! Ai noroc că am mâinile prinse-n aluat!

El fuge şi se ascunde în spatele cuptorului. Îşi linge degetele cum îşi linge motanul lăbuţa băgată în oala cu smântână…

Stă cu picioarele afundate în zăpada pufoasă. Din cerul ascuns de nori ninge cu fulgi mari. Aleargă să-i prindă. Fulgii se împrăştie în văzduh, iar cei care se lasă prinşi se topesc de-ndată în căldura palmelor. Ţopâie prin zăpada adâncă, se-nvârte cu mâinile întinse spre văzduhul din care curge, curge întruna, stele argintii … Se ridică din zăpada pufoasă… Zboară ca o pasăre. Ajunge lângă streaşina casei. Se lasă mai jos, până în dreptul luminii din fereastră. O zăreşte, ca prin ceaţă, prin geamul plin cu flori de gheaţă…Bunica aşează cu grijă, ca pe un copil, colacul în tavă… moaie pana de gâscă în gălbenuşul de ou…

Simte cum o forţă nevăzută îl ea şi-l ridică… deasupra casei… peste livezile acoperite de nea… peste dealuri… peste munţi…
Priveşte, speriat, în jos. Vede fuioare de fum cum se ridică din ogeagurile caselor. Nu mai ştie care dintre ele este căsuţa bunicilor.
Dă din mâini şi din picioare. Vrea să scoboare. Fără voia lui se-nalţă tot mai sus… deasupra norilor… deasupra Pământului… Aude un cântec… duios ca o colindă…Se linişteşte ca prin minune. Pluteşte…

Anton deschide ochii. „Vizez?… Aud acelaşi cântec!”
Bună dimineaţa la Moş Ajun

Cu greu se dezmeticeşte. Ofteată lung! Nu este acasă, pe Pământ! Se află pe nava spaţială agăţată de un satelit al planetei Saturn. Îl poticneşte plânsul. Îşi acoperă faţa cu palmele. Nu vrea ca robortul Koko să-l vadă în această stare de slăbiciune umană. „Cum de-am uitat că astăzi este Ajunul? Nu pentru mine – ce sens mai are Crăciunul aici în această cuşcă departe de Pământ? – ci pentru cei rămaşi acasă. O mai trăi cineva pe Pământ după acea cumplită catastrofă? Datoria mea era să le transmit câteva cuvinte, ca o felicitare. De mare ajutor mi-i omul ăsta fără suflet, Koko! De aia e robot, să nu uite să mă trezească, în ziua de Ajun, cu o colindă.”

– Ce stai şi te uiţi la mine ca un viţel la poartă nouă! N-ai mai văzut un om să plângă?
Eşti o creatură fără suflet!

– Boss, Crăciun fericit! Marry Christmas! Buone Feste…

– Opreşte discul, hodorogule!

– Disc stop.

– Spune-mi dacă ai recepţionat hologramele…

– Nu există … Pământ.

– Ce-ai spus? Repetă!

– Nu există legătură Pământ…

– Cheamă-l pe deşteptul ăla de Kapa să repare senzorii…

Camera se umple cu imaginea unui brad îmbodobit… cu sunetele unui cânt… O ce veste minunată
Toate astea sosite… tare de departe!

Ping în Ajun de Crăciun:
Vania, Luminiţa, Gabriela, Aliosa.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Crăciun… doar un vis&8221;

  1. Aliosa:

    ADEVARUL este că din cuvinte ale limbii române Eminescu a tors fire de mătase, din ele a tesut cele mai frumoase si nemuritoare poezii.

    Cei care se cred mai presus de toţi înaintaşii, l-au închis pe Eminescu în debara.

    Multumesc pentru invitatie la poezia lui Eminescu!
    Cu prietenie!

    Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s