Camelii si cameleoni

Camelie
Sursa foto, aici!

Doamna Roberta A., directoare a Colegiului Sf. Elefteria, îşi făcu un plan mintal pentru şedinţa lunară cu profesorii. Se uită la ceasul de la mână, deşi exista în biroul ei un ceas de perete. Îşi examină fugitiv mâinile, degetele, unghiile… “Mai am un ceas”. Îşi scoase trusa de manichiură. “Am timp să-mi fac şi unghiile”. În timp ce şi le pilea, din multele gânduri ce-i treceau prin minte doar unele se focalizau într-un punct luminos ce se mărea de la o clipă la alta. “Mai am eu, oare, vreun sentiment pentru ăştia de la putere? Îi interesează soarta mea? Îi dau dracului pe toţi, cu tot cu politica lor. Nu a mai rămas mult timp, niciun an… Trebuie să mă clarific, or mă înec cu ei de gât, or mă salvez! dar, cum să mă salvez? Oricum, la cei din opoziţie nu mă-ntorc. Nu cred să fi uitat ei figura ce le-am făcut-o, cică i-am trădat. Gata!Fruntea sus! N-am nevoie de sprijin! Eu nu-s cameleon!… O fi existând şi cameleon de genul feminin? Un cameleon, două cameleoane…! Hm! Nu sună bine. Gata! Ducă-se! Fie ce-o fi. Merg pe picioarele mele.”
Îşi privi opera… unghiile! Îşi aminti de o mârlănie a unui coleg, când în timpul unei şedinţe îi şoptise la ureche : “Ai intrat pe picioarele tale în partid?” Ce mârlan! Îmi amintesc că mă cuprinse un val de căldură. Cred că mă înroşisem deşi mă străduisem să nu mă dau de gol. I-am spus ceva de genul că n-am apelat la pile, cum fac unii şi nici n-am dat bani. El continua să râdă ca un tâmp, ca şi cum chiar în acel moment îşi amintise de un banc. Eu şi-acuma cred că el de fapt ar fi vrut să-mi spună că am picioare frumoase. Gata! O rup cu trecutul. Ce a fost a fost. Trebuie să-mi schimb comportamentul în faţa corpului cadrelor didactice. Mi-ar trebui un pic de dibăcie. Am informaţii că unii profesori, deşi mascat, fac politică în orele de clasă.”
Ceasul trecuse repede. Se ridică. Simţi furnicături în picioare. Se gândi că ar trebui să reia orele de întreţinere prin gimnastică, masaj, saună… Se privi în oglindă. Îşi aranjă părul. Îşi făcu conturul buzelor cu un ruj de un roşu închis. Renunţase la cel de culoarea bananei. Îşi puse pe umeri şalul de culoarea portocalei. Se mai privi o dată în oglindă. “Cred că lumina e de vină.” Şalul era de un portocaliu pal, spre galben spălăcit. Plecă spre sala unde o aşteptau profesorii. Îşi controlă mersul, voia să aibă un mers ţanţoş ca a unui bărbat. Nu-i reuşea.
Domnul Victor P. profesor de istorie, mai tânăr decât doamana directoare, o întâmpină şi îi dărui un buchet de flori, de un roşu aprins.

– Ooo! Pentru mine? Trandafiri!… Roşii !? P

– Sunt camelii, doamna directoare!

– Mulţumesc! Nu sunt camelii şi de altă culoare?

– De culoare portocalie, nu!, doar albe.

Robertei îi rămase gândul la cameleon. “Deci camelia este de gen feminin, iar cameleonul este de gen masculin. Hm! Mă reîntorc la ăştia, fie ce-o fi, dar, nu trebuie să se vadă!”

– Nu are ce căuta în şcoală politica. De astăzi vă cer să vă distanţaţi. Nu trebuie să discutaţi, la ore, cu elevii, şi îndeosebi cu cei mai mari, cei care la anul vor vota pentru prima dată, ce face sau ce nu face cutare primar, consilier, premier sau ce dracu’ o mai fi… Scuzaţi-mi indignarea! M-am aprins!

– Da, de ce nu ne spuneţi mai clar la cine vă referiţi?

– Lasă că vă ştiţi voi. Desigur că nu o faceţi direct. Aveţi o pleiadă de metode. N-o să vă dau nume… La o oră, nu spun de care, profesorul foloseşte paralela ca metodă de studiu… Ce asemănări şi ce deosebiri sunt între luptele de la Mărăşeşti şi partidele din parlament. Bineînţeles că discuţiile au luat-o razna. Nu s-a ajuns la un consens. Se vede că elevii au opţiuni politice. Unii ţineau sus şi tare că nemţii sunt cei din partidul aflat la putere, alţii că soldaţii români care au luptat în izmene…
Ce m-a deranjat e că profesorul, nu-i dau numele, a rezolvat disputa, trădându-se, nu s-a mai ferit. Le-a spus elevilor că în simultanele de anul viitor cei din opoziţie îi vor bate pe cei aflaţi la putere, la fel cum soldaţii români i-au bătut pe nemţi la Mărăşeşti. Nu vreau să merg mai departe, să zic că este instigare la violenţă… Ce vreau să spun e că mi-aş dori ca acest profesor să se maturizeze…

– Doamna directoare, las totul de la mine, aici, vă dau dreptate. Trebuie să ne delimităm de politică, adică de partidul care vremelnic, nu-i aşa, se află la putere. Eu de pildă la orele de biologie, caut să dezvolt imaginaţia elevului. Bunăoară, i-am întrebat… O întrebare care pare banală. Ce sunt câinii maidanezi? Unul, credeţi-mă că nu pot să-i opresc să nu gândească şi politic, mi-a răspuns că, câinii, scuzaţi cacofonia, maidanezi sunt asemenea parlamentarilor traseişti…

Din acel moment şedinţa se depărtă tot mai mult de la noua direcţie pe care voia să o impună doamna directoare Roberta A. Unii se revoltau şi pe bună dreptate, alţii luară totul ca pe o glumă…

– Vă rog, să ne păstrăm măsura! Continuaţi, domnule Crin. Cred că aţi primit şi răpunsuri mai serioase, mai interesante!

Profesorul Crin A. continuă de unde rămase.

– Desigur, la început aşa mi s-a părut şi mie. Ce credeţi că mi-a răspuns un alt elev? Câinii maidanezi sunt extratereştri! Auziţi, stimaţi colegi, ce imaginaţie poate să abă un elev!

– Şi nu i-aţi cerut să dezvolte idea, să treacă de la propozţie la frază, să-i dea un sens logic? Interveni profesoara de astronomie, Anca B.

– Ba da! Din păcate a dat cu bâta-n … politică! V-am spus, mi-e greu să-i opresc!… N-are rost să vă reţin prea mult. Elevul îşi argumentase imaginaţia, cam aşa: “Până nu termină programul pe care îl au de îndeplinit, ei, câinii extratereştri, nu se vor lăsa impresionaţi de cruzimea la care sunt expuţi. Dacă sunt stârpiţi prin eutanasiere, peste noapte vor ateriza alţii la loc, vor împânzi maidanele şi străzile”. Aici, să ştiţi că elvul s-a apropiat de adevăr. Aşa se explică cumva, cum de nu scăpăm de aceşti maidanezi. Continuând explicaţiile a juns din păcate la politichiile unor politicieni. “Extratereştrii vin sub înfăţişare de câini pentru a-i pune la încercare pe parlamentari. Vor fi aceştia capabili să rezolve fenomenul de migraţie de la un partid la altul? Dacă da, atunci se va rezolva şi problema câinilor maidanezi, în sensul că nu vor mai ateriza peste noapte alţii în locul celor închişi”…

Doamna directoare asculta cu privirea pierdută ca pe vremea când şi ea a fost elevă. “Cât de deştepţi pot fi unii elevi. Şi câtă imaginaţie…” Dar, repede se trezi din reverie.

– Stimate colege, stimaţi colegi, astăzi v-am convocat pentru a vă da noile directive sosite recent de la minister, pe care va trebui să le implementăm în activitatea didactică din acest an premergător anului în care vor avea loc…

***
Recomandări:
Cella, Gabriela Savitsky, Maria Barbu, Ioan Usca.

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;Camelii si cameleoni&8221;

  1. Focalizarea gândului intr-un punct luminos, care
    se şi măreşte de la o clipă la alta pare mai degrabă
    un procedeu tehnic sofisticat decât unul literar.
    Cameliile asociate cu Robertele sunt întotdeauna
    superbe! Magistrală ideea lui Victor P.

    Apreciază

  2. @Nelu
    Procesele gandirii sunt complicate, trebuie privite relativist…
    Victor se stia cu musca pe caciula , de-aia a iesit cu flori in fata… inca nu e copt la minte, i-a oferit o camelie rosie in loc de crin imperial…

    Apreciază

  3. Dacă Alexandre Dumas-fiul o ştia pe irezistibila doamnă
    Roberta A. ar fi plasat-o in „La dame aux camelias” în
    locul anostei Margueritei Gautier.
    Privind stare evoluţiei minţii lui Victor P. este aceeaş
    cu a nebunaticului Armand Duval.

    Apreciază

    1. Atât de departe şi totuşi cât de aproape… Roberta e într-adevar de o frumuseţe irezistibilă, are şi mândrie, dar nu este independentă. E mai mult decât o damă de companie, este o damă de campanie…
      Victor, prin gestul lui aparent curtenitor riscă să sfârşescă prin a fi cucerit… De!, tinereţea bat-o vina!

      Apreciază

      1. Corect,draga Nelu .Si,in nici un caz , n-ar fi plasat-o intre savanti si magari ! Poate la coada vreunei vaci sau struto-camile ….. 😆 😆 😆

        P.S.
        -Ilincutza lu”tatae va pupa ,ca pe niste vechi cunostinte ,va stie de exact 2 ani jumatate . Eu ,la randu-mi sarut mana pe obrajorii doamnelor de pe blog 😆

        Apreciază

    1. Cella:

      dă bine pe cartea de vizită…pe de altă parte cine s-a văzut ajuns sus, sus de tot, nu se mai uită-n urmă…Vom vedea la anul dacă va mai rămâne pe post, mă refer la DIRECTOAREA Roberta…

      Apreciază

  4. Salut,Nicu ,

    Gratie browserului Opera ,recent descoperit de mine ,pot accesa infinit mai usor internetul.O fi de bine ,o fi de rau.nu stiu..

    -Ro-beata Anastase e o pretioasa ridicola in toata splendoarea amurgului portocaliu ,din care s-a si intrupat ,de altfel . Sau ,dupa cum bine zicea cineva : ” Noile pretioase ridicole, ca si cele vechi, de pe vremea lui Molière, duc ceasca cu ceai la gura tinand degetul mic ridicat ca un semn de mirare.”
    -Ma voi opri aici ,fiindca despre morti …numai de bine..Iar R.A este chiar moartea p….

    Apreciază

    1. Freddye:
      Opera e un mijloc bun de calatorie… Bine ai venit!
      Deocamdata Roberta A. este Directoarea Colegiului Sf. Elefteria, este adevarat ca cocheteaza cu portocalii, spera sa ajunga mai sus mergand pe picioarele ei, asa vrea sa creada ea…Din sursa barfitoare: nu i-a placut niciodata stiintele exacte…nici sa numere nu stie!

      Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s