O nălucă

“Miau!… Miau!… Miau!” Mă oprisem! O priveam cu multă uimire. Oare ea mieunase? “Miau!… Miau!… Miau!” O, chiar ea mieuna! Deşi după felul cum miorlăia- mieunatul ei era un falset-, ea reuşise să-mi stârnească râsul. Dar, ce râs! Îmi dădură lacrimilie. Ea văzându-mă că mă prăpădesc de râs, a prins, parcă, mai mult curaj. “Miau! Miau!”, şi încă o dată, “Miau! Miau!”, apoi iar şi iar până se înecase. Îndată ce o văzusem cum înecul o chinuia, îmi pierise râsul şi mă rugai întruna: „Ajut-o Doamne, e nevinovată, şi e atât de frumoasă! N-o lăsa să se ducă!”
Nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, tocmai voiam să-i sar în ajutor, când de îndată un băiat- cu părul creastă, cercei într-o nară, şi-n blugi cu turul lăbărţat- se ivise de după o tufă, o luă în braţe şi-o scutură ca pe o păpuşă…
Şi ca şi cum nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, ei se luară de mâini, se priviră intens (aşa cel puţin mi se păru mie)… se sărutară!
I-am lăsat! Atfel, era şi păcat!

Astăzi, nu cu mult timp în urmă, trecând ca din întâmplare prin parcul acela cu alei acoperite de frunze multicolore, o întâlnesc iară. O şi uitasem. M-o fi recunoscut? O fi fost semn bun că înainte de a o vedea, o pisică îmi tăiase calea? “Mai să nu te recunosc”, îi spun în gând, de îndată ce ea mă zărise. Chiar mă îndatorează cu o privire galeşă de sub genele grele, în parte acoperite de o juviţă verde, rebelă, căzută din părul roşu-sângeriu, şi mă serveşte- îl iau ca pe un un aperitiv- cu-n surâs abia schiţat în colţul buzelor cu-n contur frumos. O văd cum întinde mâna şi trage, mai aproape de ea, poşeta- un săculeţ dintr-o pânză de culoare vişinie. Ea îmi dă de înţeles că eu pot să mă aşez? Am făcut-o, spunându-i o vorbă voit politicoasă (din multele pe care le port cu mine). M-o fi auzit? Tot ce se poate. De îndată, ea îmi caută privirea, voind, pesemne, să se dumirească dacă eu îmi mai aduc aminte, de ziua aceea, când ea era să se înece. O, Doamne, nu o lăsa să miaune, iară!
“Miau! Miau! Miau!” … Mă uit ca un nătâng la ea, şi nu-mi dau prea bine seama, dacă ea este într-adevăr aceea care mieunase. Să nu se fi lecuit? O văd cum deschide gura, aşa cum ar vrea să spună “A!”, apoi o închide la loc.
“Miau! Miau! Miau!” aud, iară. „Măi să fie!” (un gând în loc de înjurătră) Îmi păru un mieunat de-adevăratelea. “Miauuuu!…” Caut cu privirea, ca un disperat! Acest mieunat prelung nu m-a speriat mai mult decât arătarea de pe alee. Se uită şi ea- fata cu şuviţa verde- într-acolo. Un motan, înalt cât un stat de om, stătea drept pe labele din spate, pe cele din faţă le încrucişase la piept. Aşa cum stătea, el părea ca o ţaţă de pe uliţă! Era mai mult decât o ţaţă. Era o nălucă! Şi continua, neruşinatul, să ne privească! Şi cum? Uite aşa! Din ochi îi ţâşnesc două lumini verzi, ca două raze laser. Pe una o vâd cum se plimbă tremurând pe faţa fetei, pe cealaltă o bănui că se plimbă pe faţa mea. Bine că nu are pistol, sau poate că are şi nu-l văd eu. Numai gândul că nu pot să mă apăr mă înspăimântă. O simt, pe ea, cum se înghesuie în mine. Sigur că o prinse şi pe ea groaza. Nu mi se pare, simt cum ea tremură ca varga. Îmi dă şi mie vibraţii.
“Miauuuuu!…” un zgomot ca un şuierat de alice sparse tăcerea.
Deodată – eu vrând să o apăr, de!, eram singurul ei salvator, ea poate că de teamă, sau poate că nu- eu şi ea ne luăm, de înadată, în braţe. După o vreme, ce mie mi se păru lungă cât o noapte de iarnă, nu ştiu ei câtă de lungă i se păru – îl căutăm cu privirea. Ne trecuse groaza? E greu de spus. Eu cu ochiul cel din partea dreaptă, ea cu ochiul stâng (numai atât, cu jumătate din feţe eram lipiţi) îl căutăm… pe alee… nimic… ba nu, în capătul aleii îi zăresc spatele… ca o haină de blană cenuşie… Un vânt se stârnise. Pe alei frunzele dănţuiesc prinse ca într-o horă. A fost o nălucă?…A fost o nălucă!…


Sursa foto: Lia M. Hohn
Pinguri de 1 Noiembrie:
Maria Barbu, Cella, Gabriela Savitsky, Ioan Usca.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;O nălucă&8221;

  1. O nă(l)uca!!!??? Poate era invidios… avea si el nevoie de
    tandrete, afectiune! De ce autorul nu ne spune noua ce gîndea
    acest minunat motan?

    Apreciază

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s