Un kil de iubire


Să vă spun ce mi s-a întâmplat. O dată tot trebuia să o păţesc.  Nu ştiu cum şi când am aflat, dar am aflat că în cartierul în care eu am reşedinţa  se va deschide un magazin mic, aşa ca  un butic. M-am mirat, cum să nu te miri când trăieşti vremuri neprielnice pentru o iniţiativă aşa de curajoasă. Deşi curios din fire nu sunt, sau nu-mi amintesc să  fi fost vreodată,  am dat târcoale buticului cu pricina, şi-am văzut că  de pe un carton lipit pe geamul magazinului, patronul ne anunţa: „Mâine  în ziua inaugurării  DREAMS-Market pentru primii 13 clienţi  vom vinde la un preţ promoţional – IUBIRE LA PACHET!”

A doua zi, neîncrezător în reclamă dar şi din curiozitate, iată, a doua ocazie în viaţa mea când devin curios, m-am grăbit  spre butic ca să fiu printre primii o sută de clienţi. M-am aşezat la coadă, ca pe vremea epocii de aur, un şir lung de oameni, fiecare cu cel puţin o  sacoşă mare în mână. Nu mi-am dat seama că sunt un om norocos  decât atunci când am simţit în spate o forţă  care m-a împins dincolo de pragul buticlui, nu mai simţeam pământul, avantajul meu că nu sunt un om greu, şi de la uşă, nu ştiu cât timp a  mai durat, m-am trezit proptit  în tejgheaua de aluminiu, şi cu mâinile m-am proptit în ea ca să nu trec dincolo, m-am împins înapoi cât am putut eu, însă doar o secundă, apoi am aterizat cu capul în palmele vajnicei vânzătoare, i-am simţit palmele pe obrazul meu subţire până când m-a împins înapoi în poziţia normală de cumpărător. În timpul acesta de câteva clipe, de revenire din balans, mă gândisem că doar nu numai atâta vrea să însemne  iubire la pachet? Haide, drăguţule,  spune o dată, cât  vrei să cumperi, grăbeşte-te, c-am ajuns la fundul butoiului?”
Nu aveam cum să văd ce are doaman în fundul butoiului,  aşa că am comandat repede ca să scap şi  de presiunea oamenilor nerăbdători din spatele meu:”Un kil de iubire, vă rog!” Şi uite  aşa am ieşit din butic, mândru tare, cu pachetul de un kil de iubire, în mână, lăsându-i  pe ceilalţi cu norocul care le-or fi dat să-l aibă.

În drum spre casă , m-am întâlnit cu vecinul care are prostul obicei de a parca  maşina pe locul pe care toţi ceilalţi vecini cu maşini  ştiu că este al meu.
”Mitică,  când o să respecţi şi dumneata ca toţi ceilaţi locului meu din parcare?” Demult îl aşteptam în cale ca să-l fac cu ou şi oţet, ce mai. Însă Mitică nici  nu m-a băgat în seamă, doar a dat a lehamite, din  mâni. Am simţi că mi se urcă sângele în cap. M-am învârtit în loc de parcă nu mai ştiam drumul spre casă. După ce l-am găsit, am mai făcut doar câţiva paşi, şi hop!, o femeie cu un copil în braţe, s-a proptit în faţa mea, cerşind un ban. Am cercetat-o din cap până-n picioare şi înapoi, am clătinat din cap indignat,  am ocolit-o, şi după ce am mai făcut doi paşi m-am întors, nu m-am putut abţine să nu-i spun: “Femeie, văd că eşti sănătoasă, ai inventarul complet. Du-te şi munceşte pe bani! Nu-ti-e ruşine să întinzi mâna?”  Auzindu-mi ocara ea s-a întors spre mine, m-a privit lung cu milă,   a lăsat capul în piept, apoi şi-a săltat copilul în braţe, îl legăna să nu mai plângă, şi  a plecat repede din acel loc.

Pâna acasă, ca un făcut, ca niciodată, am mai întâlnit: oameni care îmi cereau fie un ban, fie o bucată de pâine. Numai o bătrânică, purta  haine curate, stătea sprijinită de geamul unui aprozar, avea faţa acoperită cu o broboadă iar în mână ţinea o sacoşa goală, nu mi-a cerut nimic. Nu ştiu de ce devenisem aşa de neliniştit, răvăşit, nervos, că am şi uitat ce duceam în acel pachet din hârtie cerată pe care îl  cumpărasem de la buticul nou.

Abia când am intrat în casă mi-am reamintit pe dată de reclama  noului butic, aşa că mi-a revenit zâmbetul în obraz, avea  un kil de iubire.  Nu l-am lăsat să se odihneacsă prea mult pe masa din bucătărie, l-am desfăcut cu nerăbdare, şi când colo, să vezi şi să nu crezi, era un calup alb ca de brânză telemea.  Am dat să gust: era şi nu era brânză, un gust fad,  şi pe deasupra mai era şi sărată ocnă. Am căzut pe gânduri. Vorbeam singur: „Aşa să arate un  kil de iubire? Ce pungaş e patronul buticului ăsta nou! Vrea să se îmbogăţească pe spinare mea! He, he, he! Şi-a găsit naşul! Ia, să mă duc eu la protecţia consumatorului, să-i închidă buticul! Dar, stai, nu te pripi! Mai întâi întoarce-te la locul faptei, ca  să te lămureşti ce şi cum.”

Am păşit cu dezinvoltură în acel zis nou butic din cartierul meu, am căuta-o din priviri pe acea vânzătoare care mă servise, ma- apropiat, am aşteptat până i-am prins privirea ei luminoasă în ochii mei arzători: „Se poate, duduie! să mă înşelaţi pe faţă? Am cerut un kil de iubire la pachet, iar când am ajuns acasă, am găsit, în ambalaj, brânză sărată. Se poate aşa ceva?!

Ea mi-a zâmbit larg, ca în reclama la pasta de dinţi, şi cu privirea ei mi-a condus privirea mea afişul din butic. Chiar nu-l văzusem până atunci!

Dacă cumapăraţi iubire la pachet, nu trebuie să o consumaţi de unul singur.  Mergeţi într-un orfelinat or într-un azil, vorbiţi-le copiilor or   bătrânilor, ajutaţi-i  cu atât cât vă lasă inima şi punga. Dacă vă mai rămâne din kilul de iubire, mergeţi la căpătâiul unui bolnav, sau la părinţii pe care de mult nu i-aţi mai văzut. Şi abia apoi din  firimiturile rămase din kilul de iubire vă puteţi potoli foamea …

Nu am mai citit până la capăt căci un neuron de îndată mi-a luminat interiorul! M-am întors cu privirea, cred că aveam altă faţă decât cea cu care întrasem, şi cu o voce smerită i-am spus: „Aş vrea să mai cumpăr un kil de iubire!”  Ea m-a privit, avea un zâmbet larg pe faţă, şi mi-a spus: „Imi pare rău, nu mai avem, încercaţi mâine, dar să veniţi  la prima oră!, dar  să ştiţi … s-ar putea ca preţul să nu mai fie cel de astăzi, promoţional.”

Fără să mă vadă cineva, am luat o firimitură de iubire rămasă pe tejghea, şi am plecat spăşit spre casă, unde lăsasem pe masa din bucătărie un kil de brâză sărată! Nu am făcut mai mult de doi paşi, o femeie cu un copil în braţe mi-a tăiat calea …

N.S.  21 mai 2009

Anunțuri

6 gânduri despre „Un kil de iubire

  1. Un kil de iubire | Foaie pentru minte

  2. Recomandări (25) | Illusion's Street

Bine ai venit!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s