Dragul ei si draga lui

Sursa foto: http://www.animale-salbatice.ro/

A plecat Valentine´s Day! Vine Dragobetele!
Vine băştinaşul după ce a plecat veneticul!
E ca si cum ai bea un vin de busuioacă după un pepsi.
După ce guşti trei icre negre plantate pe un unt întins pe un cub de pâine, îţi este poftă de pita coaptă pe vatră, de-ţi vine să o rupi în două şi să-ntingi pâinea pufoasă prin omleta din patru ouă şi cu brânză păstrată în coajă de brad…

Când vine drăguţul de Dragobetele după sofisticatul Valentine´s Day, e ca şi cum după ore în şir de spălat ochii, privind, prin gardul spart al unor site-uri, fete ireal de frumoase, îţi vine pofta de hârjoneală în natura goală, adică să te întâlneşti cu draga pe o culme de munte, să o iei în braţe şi să te dai cu ea de-a dura, la vale, prin zăpada pufoasă, până ajungi la poale.

El, imigrantul, este ca mărul modificat genetic, e perfect ca formă şi culoare, şi doar atât. La gust… e ca apa plată.
Pe când Dragobetele… Ehei! El, aborigeanul, este aidoma unui măr domnesc, sau unui vin de Cotnari… şi, nu în ultimul rând, ca gutuia de pe dulapul din odaie.

Foaie verde măr domnesc, el a iubit şi-o să iubească pân-o să se
prăpădească.
Dragul ei face doi paşi şi-o săritură şi-i la ea-n bătătură.
O sărută de trei ori pe gura ce miroase a flori, şi pe ochişorii ei atât de frumoşi de îl bagă-n boală!
Foaie verde măr domnesc am iubit şi-am să iubesc pân-o să mă
prăpădesc.
(prelucrare din folclor)

Valentine´s Day, vrem nu vrem prinde rădăcini pe ogorul băştinaşului de Dragobete. Pirul din lanul cu grâu!

Clip publicitar:
S-a inventat o maşină, o sculă cu soft, care alege pirul din lanul de grâu. Pe măsură ce se va introduce pe scară largă în agricultură, tot mai mulţi se vor iubi, tăvălindu-se prin lanul cu grâu curat, fără pir!

Sursa foto: http://www.animale-salbatice.ro/

Ping:
Caius,CELLA,Gabriela,Octavian Blaga,Luminita,Oana,Vania.

Moşii de iarnă

Iosif, Lazăr, Vasile, Constantin, Simion, Gheorghe, Ana, Ioan, Gheorghe, Paraschiva, Toader, Varvara, Nicolae, Dumitru, Domnica, Dumitra, Felicia, Costel, Narcisa, preotul Teofil, Vergina, Lucreţia, Adam, Varlam, Gica, Cristian, Pamfil, Tudor, patriarhul Teoctist, Traian, Elena, Maria, Bogdan, Elena, Gheorghe, Gheorghe, Vasile, Ioan , Ioan, Catrinel, Eleonora, Floarea, Margareta, Viorel, Tinel, Luca, preotul Mamina, Jăniţa, Ghoerghiţă, Lazăr, Elena, Vasile, Constantin, Mihai, Eva, Cornelica, Cecilia, Dănuţ, Dan, Nicolae, Marinel, monahia Laura, monahia Teodosia, Virgil, Agaton, Florin, Dana, Sofica, Elena, Maricica, Alexandru, Vlad, Voronin, Marcu, Tănase, Luminiţa, preotul Ioan, Varvara, Cristinel, Dorin, Florin, Traian, Elena, Andrei, Ştefan, Ciprian, Adrian, Monica, Magdalena, Filofteia, Catinca, Felicia, Cristina, Ioan, Ioan, Ioan, Lazăr, Constantin, Toader, Mugur, Ştefan, Ştefan, Vespasian, Griogre, Filofteia, Gabriela, George, Vintilă, Iustinian, Teofan, Tinca, Fivronia, Ilie, Teofil, Magda, Bogdan, Titus, Marinel, Carmen, Elena, Ion, Codruţ, Pantelimon, Haralambie, Horia, Mihai, Varvara, monahia Silvia, monahia Lucreţia, Grigore, Jianu, Nichifor, Marcu, Maricel, Ioan, Ioan, Vasile, Constantin, Horia, Todore, Luca, Vlaicu, Sandu, arhimadridul Teofil, Stoica, Sanda, Varvara, Dănuţ, Nicolae, Vasile, Constantin, Iulian, Magdalena, Margareta, Mihai, Gavril, Teofil, Maria, Iosif …

şi cu tot neamul lor cel adormit, săraci şi bogaţi, veşnică odihnă în împărăţia lui Dumnezeu-Tatăl, a Fiului şi a Sfântului Duh, amin!

P.S. Un POST fără LIKE, PING, LINK!

UPDATE:
O poezie de Nichita Stănescu
Tot universul nostru era albastru şi gol

Tot universul nostru era albastru şi gol
iar noi retraşi în bulgărul numit pământ
viaţă eram deasupra şi la subsol
murind, murmurând.

Viii şi morţii viilor
unii într-alţii şi unii peste alţii…

Tot universul nostru era albastru şi gol.
Locul pe care-l ocupam, cei vii şi cei morţi
repede se ghicea sau domol
luat în neştire; sau tras la sorţi.

Noi ne ţineam unii de alţii
Viii şi morţii.

Frunza verde de doi coţi

Pe pista înzăpezită a hipodromului de la Cotroceni, s-a împotmolit o cabrioletă portocalie trasă de un ponei strunit şi biciuit de un jocheu sociopat (sociopat- cel care socializează la pat). Jocheul, vizitiul, refuză să creadă că poate să piardă cursa. Nu se retrage în padoc, acolo unde ar putea să-şi petreacă restul vieţii jucându-se cu poneiul. Se înscrie într-o nouă cursă, deşi la casele de pariuri are cea mai mică cotă. Rămâne pe capra cabrioletei. De ochii lumii, a celor puţini ce continuă în naivitatea lor să mai mizeze pe el, face o schimbare în schema de personal. Schimbă calul. Că doar calul e de vină, nu căprarul. Cal e un fel de a spune. Ponei a fost, ponei rămâne. În locul poneiul vlăguit înhamă un mânz cu o falsă aură de cal pur sânge. Îl va biciui până îi va dispărea presupusa aură. Aşa speră jocheul psihopat că ar putea să ajungă cu aceeaşi cabrioletă, de o culoare portocalie scorojită, la linia de sosire.
Frunză verde de doi coţi, cabrioleta are două roţi, o roată sare de pe osie, osia-n pământ se-nfinge, jocheul sare de pe capră, el gâtul îşi frânge, ghici cine îl va plânge?!

Ping:
Gabriela Savitsky,
Ioan Usca, Nea Costache, Alexandru Popovici